Decizia nr. 143/1996

Costica Bulai - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, ale art. 305 și ale art. 355 din Codul de procedură penală, invocată de Murariu Gheorghe, inculpat în Dosarul nr. 2.723/1995 al Tribunalului Bihor.

La apelul nominal se constata lipsa părților legal citate.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei.

Președintele completului de judecată, constatind cauza în stare de judecată, da cuvintul procurorului, care solicită respingerea excepției invocate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 decembrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 2.723/1995, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, ale art. 305 și ale art. 355 din Codul de procedură penală, invocată de inculpatul Murariu Gheorghe, trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. 2 lit. c), art. 198 alin. 1, alin. 2 și alin. 3, art. 202 alin. 1 și art. 203 din Codul penal.

În susținerea excepției de neconstituționalitate se a preciza ca art. 4 din Codul de procedură penală, care reglementează rolul activ al judecătorului, este neconstitutional, aratindu-se ca judecătorul trebuie să aibă rol pasiv și ca rolul activ îl avea "când era amovibil". Cu privire la art. 305 și la art. 355 din Codul de procedură penală, se apreciază ca dispozițiile acestora, privitoare la conținutul părții introductive a hotărârii judecătorești, sunt neconstituționale, deoarece prevăd ca, alături de numele și prenumele membrilor completului de judecată, trebuie să fie menționate și cele ale procurorului, cu toate ca acesta nu face parte din instanța.

Exprimindu-și opinia în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Bihor arata ca dispoziția art. 4 din Codul de procedură penală referitoare la rolul activ al judecătorului în desfășurarea procesului penal contravine dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (1) și alin. (8) și ale art. 24, deoarece "prin rol activ judecătorul poate dirija probațiunea în sensul dorit de acuzare sau în sensul dorit de apărare, impunându-se limitarea rolului activ în mod expres".

În ceea ce privește a doua excepție, tribunalul o găsește nefondata, "deoarece dispozițiile art. 305 din Codul de procedură penală nu obliga expres ca în compunerea instanței de judecată să apară și procurorul, ci numai trebuie consemnate, în partea introductivă, numele și prenumele procurorului". Tribunalul Bihor considera însă ca "practica actuala în care numele procurorului este trecut imediat sub numele judecătorului nu este corecta fiind de natura a prejudicia interesele apărării, dar această măsură poate fi dispusă de persoanele îndreptățite din instanțele judecătorești, în sensul că, după numele judecătorilor ce compun instanța, să fie trecut un alineat separat, în care să apară numele procurorului".

Cu toate ca în încheiere nu apare nici o mențiune în acest sens, din partea autorului excepției, Tribunalul Bihor se referă la susținerea acestuia privind așezarea procurorului în sala de judecată, sustinere pe care o găsește justificată, în sensul că ar trebui găsit un loc aparte pentru procuror, pentru ca acesta sa nu poată fi confundat cu judecătorii.

În încheierea de sesizare a Curții Constituționale se mai retine ca reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a declarat de acord cu excepția de neconstituționalitate invocată.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, au fost solicitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal", este neîntemeiată, deoarece, potrivit conceptiei care sta la baza legislației noastre, întreaga activitate procesuala este calauzita de anumite principii fundamentale, între care și principiul rolului activ al organelor judiciare.

Deși în literatura de specialitate s-a susținut ca rolul activ al instanței de judecată constituie o regulă de sorginte socialistă, deoarece aceasta a fost introdusă în anul 1948, după instaurarea regimului comunist, se arata ca și legislația dintre cele doua razboaie mondiale conținea o serie de prevederi speciale, din care rezultă ca instanța de judecată trebuie să exercite rol activ în cursul judecații pentru aflarea adevărului. De altfel, se arata, în continuare, în răspunsul Guvernului, înfăptuirea unei justiții corecte și realiste practic nici nu poate fi concepută fără ca judecătorii să se implice în administrarea tuturor probelor care au legătură cu obiectul cauzei și sunt de natura a ajuta la aflarea adevărului. Se precizează, de asemenea, ca rolul activ al instanței, în desfășurarea procesului penal, nu poate fi cantonat la o anume justiție, susținându-se ca ar constitui doar un atribut al justiției socialiste. Dintotdeauna, dar mai ales astăzi, când infractorii se folosesc de metode deosebit de abile pentru ca faptele lor sa nu poată fi descoperite, judecătorilor le-a revenit și le revine obligația sa intervină activ în administrarea probelor, în scopul descoperirii faptelor și aflarii adevărului. Guvernul arata, de asemenea, ca "rolul activ al instanței în desfășurarea procesului penal" trebuie discutat împreună cu dispozițiile art. 3 din Codul de procedură penală referitoare la aflarea adevărului. Aceasta explica faptul ca legiuitorul român a prevăzut, în texte succesive (art. 3 și 4 din Codul de procedură penală), mai întâi regula privitoare la aflarea adevărului și apoi regula privitoare la obligația instanței de a avea "rol activ" în aceasta privinta.

În concluzie, se arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Codul de procedură penală, invocată de apărătorul inculpatului, este nefondata, deoarece aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 23 alin. (1) și (8) din Constituție, care reglementează situații total diferite de cele aflate în discuție, și nici altor prevederi constituționale. Mai mult, este de neconceput a se susține, fără a gresi, ca rolul activ al instanței, exercitat în scopul aflarii adevărului, ar fi de natura să contravină principiilor ori prevederilor Constituției.

În ceea ce privește dispozițiile art. 305 și ale art. 355 din Codul de procedură penală, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția de neconstituționalitate este, de asemenea, nefondata, întrucît legea nu-i acorda procurorului un drept de natura sa prejudicieze interesele apărării. Faptul ca numele și prenumele procurorului sunt trecute distinct și mai în fața decît cele ale aparatorilor se explica prin aceea ca el face parte din "constituirea instanței", prin aceasta înțelegindu-se completul de judecată, procurorul și grefierul. "Constituirea instanței" nu trebuie confundata cu "compunerea instanței", din care fac parte numai membrii completului de judecată. În opinia Guvernului se subliniaza ca "de vreme ce din constituirea instanței face parte și grefierul, care, în ordinea funcției și a rolului avut în desfășurarea procesului penal, se situeaza, evident, după apărător, exclude orice banuiala ca legiuitorul ar atribui un rol mai mare acuzarii susținute de procuror, decît apărării exercitate în favoarea inculpatului, în cursul procesului penal".

Totodată, se arata ca din nici o prevedere constituțională nu se poate trage concluzia ca dispozițiile din Constituție s-ar opune reglementările din legea procesuala penală referitoare la mențiunile și la ordinea în care sunt trecute numele și prenumele părților din proces în cuprinsul hotărârii judecătorești.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul și dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 1, art. 3 și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, ale art. 305 și ale art. 355 din Codul de procedură penală. Deși anterioare Constituției, dispozițiile legale criticate stau la baza unor raporturi juridice născute după intrarea în vigoare a acesteia, fiind, totodată, menținute în urma modificărilor aduse Codului de procedura penală după anul 1989.

Prin dispozițiile art. 4 din Codul de procedură penală, care prevăd ca "organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal", se da expresie unuia dintre principiile fundamentale sau, cum le denumeste însuși legiuitorul, "reguli de baza" ale procesului penal. Aceasta regula se afla în corelatie și în perfecta concordanta cu scopul procesului penal, cu dispoziția art. 2 din Codul de procedură penală privitoare la oficialitatea procesului penal și mai ales cu dispozițiile art. 3 din același cod, care prevăd ca "în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului". Este greu de înțeles cum ar putea organele judiciare penale să asigure aflarea adevărului asistând pasiv și indiferent la activitatea de probațiune desfășurată în fața lor, pentru a nu vorbi de organele de urmărire penală care, asa cum prevede art. 200 din Codul de procedură penală, au ca sarcina tocmai stringerea probelor necesare cu privire la existenta infracțiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Codul de procedură penală nu este intemeiata. Afirmatia facuta chiar de Tribunalul Bihor, care considera ca intemeiata excepția, în sensul că dispozițiile legale vizate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (1) și (8) din Constituție, nu are suport real: art. 23 alin. (1) se referă la inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei, iar art. 23 alin. (8) se referă la prezumția de nevinovatie. Or, nu se înțelege cum dispozițiile legale privitoare la rolul activ al organelor judiciare ar fi contrare principiilor constituționale menționate.

De asemenea, se considera ca dispozițiile legale criticate ar fi contrare și dispozițiilor art. 24 din Constituție privitoare la dreptul la apărare, dar nici de data aceasta nu se vede cum acest drept fundamental este afectat prin rolul activ al organelor judiciare în descoperirea adevărului în cauza.

În susținerea excepției se mai arata ca judecătorul trebuie să aibă rol pasiv și ca rolul activ îl putea avea atunci când era amovibil, lăsându-se să se înțeleagă ca principiul rolului activ ar fi specific statului totalitar. Dispozițiile privitoare la rolul activ au existat și în legislația noastră interbelica, după cum se intilnesc și în legislatiile occidentale. Înfăptuirea justiției nu este posibila fără cunoașterea situației de fapt, reale, în cauza, iar aceasta cunoaștere nu poate fi dobândită fără o preocupare specială din partea organelor judiciare; or, în condițiile în care legea acorda inculpatului toate garanțiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistat de un apărător în tot cursul procesului penal, nu se poate vorbi de vreo prejudiciere a intereselor apărării.

În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 305 și ale art. 355 din Codul de procedură penală, dispoziții considerate de autorul excepției ca fiind contrare art. 24 din Constituție, se constată că nici aceasta excepție nu apare ca intemeiata. Asa cum se arata în punctul de vedere primit de la Guvern, critica adusă acestor dispoziții legale, cu privire la menționarea, în partea introductivă a hotărârii, a numelui procurorului imediat după acela al membrilor completului de judecată se bazează pe o confuzie între notiunile de constituire și de compunere a instanței. Constituirea instanței are în vedere stabilirea instanței care urmează să soluționeze cauza, la un termen determinat, ținând seama de ansamblul subiectilor oficiali care o compun. Instanța se constituie din completul de judecată, din procuror și grefierul de ședința.

Spre deosebire de aceasta, compunerea instanței privește determinarea în concret a organului cu atribuții jurisdicționale în fața căruia se va desfășura judecata și care va soluționa cauza penală. Compunerea instanței se face pe baza dispozițiilor din legea pentru organizarea judecătorească, ce stabilesc numărul judecătorilor care alcătuiesc fiecare complet de judecată, precum și cine îndeplinește sarcina de președinte al completului.

În dispoziția din art. 305 alin. 1 lit. c), ca și în aceea din art. 355 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt menționați subiectii procesuali oficiali care intră în constituirea instanței, între care și procurorul. Tocmai aceasta explica menționarea numelui procurorului înaintea numelui părților, aparatorilor și celorlalți subiecti neoficiali ai procesului, prezenți la judecata. Evident ca aceasta așezare nu are cum sa prejudicieze interesele apărării, asa cum se afirma în susținerea excepției. Dimpotriva, este o garanție ca instanța a fost legal constituită, ceea ce este și în interesul apărării.

În ceea ce privește așezarea procurorului în sala de judecată, aceasta problema nu poate face obiectul contenciosului constituțional.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) și (8), ale art. 24 și ale art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, ale art. 305 și ale art. 355 din Codul de procedură penală, invocată de Murariu Gheorghe în Dosarul nr. 2.723/1995 al Tribunalului Bihor.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 1996.