Decizia nr. 429/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Matei în Dosarul nr. 4.391/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal răspunde personal Ionel Dumitru, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, statuând prin

Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, că acestea sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.391/2004, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituție. În acest sens arată că, prin posibilitățile oferite instanței de textul de lege criticat, dreptul de proprietate al contestatorului-debitor (autor al excepției) asupra unui imobil este afectat deoarece permite intimatului-creditor să se îndestuleze de pe urma acestui imobil pentru o creanță cu care nu are nici o legătură.

Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece cererea de împărțire a bunurilor comune, formulată de către creditor, în cadrul executării silite, conform art. 400^1 din Codul de procedură civilă, nu aduce atingere dreptului de proprietate al contestatorului-debitor, fiind o deposedare cu cauză, ce se realizează în scopul satisfacerii creanței pe care acesta o are împotriva debitorului care nu a înțeles să-și execute de bunăvoie obligația de plată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că art. 400^1 din Codul de procedură civilă reglementează calea procedurală prin care creditorul poate să-și realizeze un drept recunoscut de lege, și anume formulând, în cadrul unei contestații la executare, cererea de a se împărți bunurile pe care debitorul le are în proprietate comună, în scopul de a se determina în concret care bunuri sau alte valori care pot fi urmărite aparțin numai debitorului, pentru a fi supuse urmăririi, în virtutea dreptului de gaj general recunoscut creditorilor de art. 1718 din Codul civil. Astfel, textul de lege criticat oferă posibilitatea creditorilor să treacă la executarea silită, al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului, asigurând totodată protejarea intereselor patrimoniale ale coproprietarilor debitorilor care nu sunt parte în raportul juridic supus judecății, respectiv în raportul de obligație față de creditorul urmăritor. În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, dă expresie acestuia într-o manieră specifică. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condițiile indispensabile valorificării acestuia, prin posibilitatea dată creditorului de a cere împărțirea bunurilor proprietate comună, în scopul satisfacerii creanței sale împotriva debitorului care nu a înțeles să o execute de bunăvoie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 400^1 din Codul de procedură civilă: "Împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituție, care au următorul conținut: "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, după urmărirea bunurilor proprii, creditorul personal va putea cere împărțeala bunurilor comune, în acest fel bunurile atribuite fiecărui soț devenind bunuri proprii și putând forma obiectul urmăririi silite din partea creditorului. Prin

Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, Curtea a statuat că dispozițiile art. 400^1 asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecății, iar pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Așa fiind, existența proprietății comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărțeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparțin exclusiv debitorului urmărit. Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din prețul obținut din vânzarea întregului imobil. Așa fiind, Curtea reține că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puși, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligați să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.

Prin urmare, se constată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituție, critica autorului excepției fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Matei în Dosarul nr. 4.391/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2005.