Decizia nr. 461/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 161/2005 al Judecătoriei Brad.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocand jurisprudenta constanta a Curții Constituționale în aceasta materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 161/2005, Judecătoria Brad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Viorel Dobra într-o cauza penală având ca obiect soluționarea plângerii împotriva unei soluții dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate nu precizează nimic referitor la situația în care procurorul nu a dat nici o soluție la cererea care îi era adresată pentru rezolvarea unui interes legitim. În acest mod procurorul poate da o soluție definitivă, prin simplul fapt ca "nu da soluție unei plângeri penale", situație care s-a vrut a fi evitata chiar prin introducerea art. 278^1 din Codul de procedură penală. Tocmai din aceste considerente, arata autorul excepției, este necesară "introducerea prevederii exprese ca lipsa unei soluții la oricare din modurile de sesizare a procurorului să poată fi atacată la instanța".

În final, autorul excepției releva chestiunile de fapt care s-au petrecut în cauza dedusă spre soluționare Judecătoriei Brad.

Judecătoria Brad și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) și art. 52 alin. (1) din Constituție "în măsura în care nu consacra dreptul persoanei ale carei interese au fost vătămate prin nesoluționarea de către procuror a plângerii formulate conform art. 221-222 din Codul de procedură penală, de a se adresa cu plângere în fața instanței, în condițiile în care, potrivit art. 337 din Codul de procedură penală, inițiativa extinderii procesului penal aparține procurorului".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât rolul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu este acela de a reglementa posibilitatea atacarii la instanța de judecată a tuturor actelor sau măsurilor procurorilor, ci numai a soluțiilor care finalizează procesul penal în faza de urmărire penală, asa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 182/2005. Pentru celelalte acte sau măsuri ale procurorului, Codul de procedură penală reglementează fie posibilitatea atacarii lor la procurorul ierarhic superior, fie posibilitatea contestarii lor în fața instanței de judecată, atunci când dosarul se afla pe rolul acesteia. "Tacerea" procurorului este și ea, în anumite situații, sancționată de cod, în special atunci când aceasta afectează drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei. A extinde, însă, sensul art. 278^1 și la atacarea în instanța a lipsei răspunsului față de o plângere ar insemna a-l deturna de la sensul pentru care a fost instituit. Totodată, invoca jurisprudenta Curții Constituționale în materia extinderii dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală și la alte situații neprevăzute de text, prin care s-a statuat ca aceasta extindere nu poate fi acceptată întrucât ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, în contradictie cu art. 61 din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arata ca art. 278^1 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluționează cauza penală, fără ca aceasta sa mai ajungă în fața instanței, respectiv împotriva "rezoluției de neincepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror".

Cu privire la dreptul de petiționare, arata ca acest drept fundamental prevăzut de Constituție se concretizează în cereri, reclamații, sesizări, propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justiției, la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și condițiile stabilite potrivit legii. Astfel, sesizarea instanței judecătorești pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obține numai pe calea justiției nu este un aspect al dreptului de petiționare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activității de judecată. În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 17/2005, nr. 27/2005, nr. 175/2004 și nr. 511/2004.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 52 alin. (1) din Constituție, considera ca dispozițiile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține, în condițiile legii, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedura penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul conținut: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neincepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența sa judece cauza în prima instanța."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) și art. 52 alin. (1) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 51 alin. (4): "Autoritățile publice au obligația sa răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.";

- Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei."

Totodată, apreciază ca prevederile legale criticate contravin și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la o cale efectivă de atac.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca, prin ridicarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia solicita "introducerea prevederii exprese ca lipsa unei soluții la oricare din modurile de sesizare a procurorului să poată fi atacată la instanța".

Potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea de pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Prin urmare, instanța de contencios constituțional nu se poate erija într-un legislator pozitiv, aceasta fiind în contradictie cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 161/2005 al Judecătoriei Brad.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.