Decizia nr. 552/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (1) și ale

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Mircea Ciobanu în Dosarul nr. 829/2005 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 829/2005, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 78 alin. (1) și ale

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Mircea Ciobanu într-o cauză penală având ca obiect infracțiunile prevăzute și pedepsite de textele de lege criticate ca fiind neconstituționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, potrivit cărora infracțiunile și pedepsele pot fi reglementate numai prin lege organică. În acest sens arată că " Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

este un act normativ emis de Guvernul României, modificat și completat de aceeași autoritate, dar neratificat de Parlamentul României, ca singură autoritate legiuitoare". Pentru acest motiv apreciază că această ordonanță nu poate fi echivalată cu o lege organică.

Judecătoria Brașov apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

a fost emisă în temeiul și cu respectarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituția din 1991, devenit art. 115 alin. (4) după revizuirea Legii fundamentale. Aceste dispoziții nu prevăd interdicția reglementării prin ordonanțe de urgență a domeniilor ce fac obiectul legilor organice. De asemenea, arată că procedura intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

a respectat prevederile constituționale, întrucât ordonanța s-a aplicat ulterior depunerii sale spre aprobare Parlamentului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul consideră că susținerile autorului excepției nu sunt întemeiate. Astfel, arată că dispozițiile constituționale interzic numai ordonanțelor emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare să reglementeze în domenii rezervate legii organice, iar nu și ordonanțelor de urgență. Apreciază că sunt relevante în acest sens prevederile art. 115 alin. (5) din Constituție, precum și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 78 alin. (1) și ale

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 78 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană fără permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.";

- Art. 79 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani."

În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, conform cărora "Prin lege organică se reglementează: [...]

h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate incriminează și prevăd pedepsele pentru anumite fapte prin care este afectată siguranța circulației pe drumurile publice. Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, aceste reglementări fac obiectul legii organice.

Autorul excepției consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu poate consacra norme ce țin de domeniul legii organice, deoarece nu a fost încă aprobată de către Parlament.

Curtea observă că astfel de critici au mai fost supuse controlului de constituționalitate, cu referire atât la prevederile

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , cât și la întregul act normativ. Astfel, analizând problema caracterului organic al normelor pe care ordonanța de urgență le cuprinde, Curtea, prin

Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, și

Decizia nr. 370 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 3 august 2005, a reținut că, potrivit prevederilor constituționale anterioare, precum și celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanței de urgență, și în domeniul rezervat legilor organice. În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituția din 1991, instituția delegării legislative printr-o lege specială de abilitare a Guvernului prevedea interdicția expresă de a emite ordonanțe în domenii ce fac obiectul legilor organice doar în ceea ce privește ordonanțele simple ale Guvernului, fără ca aceasta să se aplice, prin analogie, și ordonanței de urgență, care își găsea reglementarea distinctă în cadrul alin. (4) al art. 114.

În ceea ce privește critica potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu a fost aprobată prin lege, Curtea a statuat prin

Decizia nr. 370/2005

că aprobarea sau respingerea proiectului de lege nu constituie o condiție pentru intrarea în vigoare a unei ordonanțe de urgență. Autorul excepției de față, ca și în speța anterioară, a confundat operațiunea de depunere spre aprobare la Parlament a unei ordonanțe de urgență, necesară sine qua non intrării sale în vigoare și, așadar, producerii de efecte juridice în urma publicării în Monitorul Oficial al României, cu operațiunea - ulterioară - de aprobare sau respingere, prin lege, a respectivei ordonanțe de urgență a Guvernului. Or, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

a fost depusă spre aprobare Parlamentului la data de 20 decembrie 2002, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 28 decembrie 2002, iar art. 118 alin. (1) din ordonanță a prevăzut intrarea sa în vigoare la data de 1 februarie 2003. Astfel, au fost întocmai respectate și condițiile de validitate prevăzute de art. 114 alin. (4) și (5) din Constituția din 1991, în vigoare la data emiterii ordonanței. Constituția nu a prevăzut termenul în care Parlamentul trebuie să se pronunțe asupra ordonanței.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (1) și ale

art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Mircea Ciobanu în Dosarul nr. 829/2005 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2005.