Decizia nr. 555/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Valentin Biriu în Dosarul nr. 118/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de avocat, lipsind partea Prefectul Județului Ilfov. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, apărătorul autorului excepției arată că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației puterilor în stat, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului și ale art. 73 alin. (1) referitor la categoriile de legi adoptate de Parlament. Se susține în acest sens că textul de lege criticat acordă unui organ executiv din subordinea Guvernului, respectiv prefectului, un drept discreționar de a invalida un titlu de proprietate legal obținut, competență ce aparține exclusiv instanței de judecată. Se consideră că în acest fel legiuitorul s-a substituit puterii judecătorești, fiind încălcate dispozițiile constituționale ale art. 124 - Înfăptuirea justiției, ale art. 126 - Instanțele judecătorești și ale art. 123 alin. (2) referitor la atribuțiile prefectului. Se mai arată că sunt încălcate și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3), referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și la expropriere, și în art. 136 alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietății private, solicitându-se admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu art. 123 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia atribuțiile prefectului se stabilesc prin lege organică. Se arată în acest sens că pierderea dreptului de proprietate intervine în temeiul legii, ca urmare a nerespectării unei condiții rezolutorii, astfel încât prefectul nu apreciază valabilitatea sau nevalabilitatea unui titlu de proprietate, ci aplică o sancțiune intervenită ope legis. Se mai arată că dispozițiile art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (2) și art. 126 din Constituție nu sunt relevante în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 118/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Valentin Biriu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate, precum și celor referitoare la separația puterilor în stat. În opinia sa, doar instanțele judecătorești au competența să aprecieze asupra modului de dobândire sau de transfer al unui drept de proprietate, iar această competență nu poate reveni unui organ executiv aflat în subordinea Guvernului, respectiv prefectului. În susținerea acestor afirmații se mai arată că puterea legiuitoare are dreptul exclusiv de a "califica un mod civil de dobândire a proprietății", în temeiul art. 61 alin. (1) și art. 73 alin. (1) din Constituție, iar puterii judecătorești "îi revine dreptul și rolul de a judeca, de a verifica și de a se pronunța asupra valabilității și eficienței titlurilor de proprietate, în temeiul art. 124 alin. (1) și (2) și art. 126 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, deoarece "toate actele emise în cadrul procedurii administrative prealabile instituite prin

Legea nr. 18/1991

sunt supuse controlului instanțelor judecătorești".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 și în art. 136 alin. (5). Se arată în acest sens că, în temeiul prevederilor legale criticate, prefectul constată, prin ordin, pierderea dreptului de proprietate ca urmare a nerespectării unor condiții instituite prin lege. În opinia Guvernului, un titlu de proprietate este un act administrativ, iar unul dintre principiile aplicabile actelor administrative este și revocabilitatea acestora, astfel încât prefectul poate atesta atât existența unui drept de proprietate, prin emiterea unui titlu de proprietate, cât și pierderea acestuia. Se mai arată că legiuitorul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Avocatul Poporului consideră că prevederea legală criticată nu încalcă dispozițiile art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție. Se arată că, potrivit textului de lege criticat, prefectul este organul împuternicit să ateste, prin ordin, pierderea dreptului de proprietate constituit în temeiul legii, asupra unor terenuri agricole, ca urmare a nerespectării condițiilor prevăzute în lege, astfel încât pierderea dreptului de proprietate este o consecință a neîndeplinirii unei condiții rezolutorii, iar soluția legiuitorului este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998.

Prevederile legale criticate au următorul conținut: "(3) Organul împuternicit să constate situațiile prevăzute la alin. (2) este prefectul, care, prin ordin, atestă pierderea dreptului de proprietate și trecerea acestuia, după caz, în proprietatea privată a comunei, a orașului sau a municipiului în a cărui rază teritorială este situat terenul."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (1), art. 123 alin. (2), art. 124 alin. (1) și (2), art. 126 și art. 136 alin. (1) și (5) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.";

- Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.";

- Art. 73 alin. (1): "Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.";

- Art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.";

- Art. 123 alin. (2): "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.";

- Art. 124 alin. (1) și (2): "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.";

- Art. 126: "(1) Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.

(4) Compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. Prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.";

- Art. 136 alin. (1) și (5): "(1) Proprietatea este publică și privată. (...)

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în stat și ale art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private, precum și în art. 136 alin. (5) referitoare la caracterul inviolabil al proprietății private, deoarece instanțele judecătorești au competența exclusivă de a aprecia asupra modului de dobândire sau de transfer al unui drept de proprietate, iar această competență nu poate reveni unui organ executiv aflat în subordinea Guvernului, respectiv prefectului.

Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate, întrucât, potrivit textului de lege criticat, pierderea dreptului de proprietate intervine în temeiul legii, datorită nerespectării unor condiții rezolutorii, prevăzute în

art. 19, 21 și 43 din Legea nr. 18/1991 , referitoare la stabilirea domiciliului în localitatea în care a fost atribuit în proprietate terenul, obligația de a lucra suprafața de teren atribuită în proprietate și, respectiv, obligația de întemeiere a unei gospodării. Prin urmare, competența atribuită prefectului nu constă în a aprecia asupra valabilității sau nevalabilității unui titlu de proprietate, atribuție ce aparține exclusiv instanței de judecată, ci de a aplica o sancțiune ce a intervenit în temeiul legii, astfel încât nu se poate susține o încălcare a principiului separației puterilor în stat, printr-o imixtiune a puterii executive în atribuțiile puterii judecătorești. Mai mult, soluția legiuitorului de a sancționa nerespectarea unor condiții rezolutorii de a căror îndeplinire depindea valabila constituire a dreptului de proprietate, prin pierderea acestui drept, este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. În acest sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 202 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 16 iunie 2005, referitoare la prevederile

art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991 , prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la dispozițiile art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 61 alin. (1) din Constituție, se constată că textul de lege criticat este în deplină concordanță cu aceste dispoziții constituționale, potrivit cărora "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". Așadar, legiuitorul este în drept să prevadă care sunt autoritățile competente să constate îndeplinirea condițiilor legale, cu respectarea tuturor principiilor și dispozițiilor constituționale.

Curtea constată că dispozițiile art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi emise de Parlament, ale art. 123 alin. (2) referitoare la calitatea prefectului de reprezentant al Guvernului pe plan local, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii și ale alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și caracterul egalitar al justiției, ale art. 126 - Instanțele judecătorești și ale art. 136 alin. (1) referitoare la delimitarea proprietății în proprietate publică sau privată, nu sunt relevante în susținerea neconstituționalității textului de lege criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 49 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Valentin Biriu în Dosarul nr. 118/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2005.