Decizia nr. 580/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.906/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "Nido Trans" - S.R.L. Pantelimon, prin administrator, lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 643D/2005, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Contransimex-B" - S.A. Ploiești în Dosarul nr. 5.785/2005 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele de mai sus este parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Societății Comerciale "Nido Trans" - S.R.L. Pantelimon lasă la aprecierea Curții problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru o mai bună administrare a justiției, dispune conexarea Dosarului nr. 643D/2005 la Dosarul nr. 639D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Societății Comerciale "Nido Trans" - S.R.L. Pantelimon solicită admiterea excepției și depune note scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că soluțiile pronunțate în procedura somației de plată nu afectează fondul cauzei. Totodată, se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituție, întrucât calea de atac împotriva ordonanței privind somația de plată se soluționează de un alt complet de judecată față de cel ce a judecat în primă instanță.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 iulie 2005 și 7 iunie 2005, pronunțate în dosarele nr. 2.906/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială și nr. 5.785/2005 al Judecătoriei Ploiești, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. Cluj-Napoca, precum și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Contransimex-B" - S.A. Ploiești.

Excepția de neconstituționalitate invocată de Societatea Comercială "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. Cluj-Napoca a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă cererea de anulare formulată de acesta împotriva unei hotărâri prin care a fost admisă o cerere privind emiterea unei somații de plată, iar cea invocată de Societatea Comercială "Contransimex-B" - S.A. Ploiești, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare formulate de autorul excepției împotriva unei hotărâri prin care a fost admisă o cerere privind emiterea unei somații de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Societatea Comercială "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. Cluj-Napoca susține, în esență, că prevederile

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 195/2004, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) și ale art. 129. Totodată, se consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Autorul excepției apreciază că dispozițiile legale criticate "îngrădesc nelegitim dreptul părților la un proces echitabil și la o judecată imparțială, precum și dreptul de a obține un control judiciar real, obiectiv și efectiv, întrucât cererea în anulare se soluționează întotdeauna de către aceeași instanță care a soluționat cererea de emitere a ordonanței somației de plată". În acest sens se susține că "o judecată de către o instanță imparțială [...] reclamă ca efectuarea oricărui control judiciar să se realizeze de către alte instanțe, de regulă superioare celei care a dat o dezlegare atât în materie necontencioasă, cât și în materie contencioasă". În consecință, autorul excepției apreciază că "examinarea propriilor soluții de către aceeași instanță și pronunțarea în primă instanță (pe fond) a unei hotărâri irevocabile nu permite, în mod obiectiv, repararea greșelilor realizate cu ocazia primei dezlegări".

Totodată, se susține că "lipsirea părților de posibilitatea de a formula o cale de atac efectivă împotriva unei hotărâri judecătorești propriu-zise, prin care se rezolvă pentru prima dată fondul cauzei cu autoritate de lucru judecat (hotărârea judecătorească de soluționare a cererii în anulare), face posibilă dobândirea (și păstrarea) caracterului irevocabil și executoriu al unei hotărâri cu privire la care nu s-a exercitat, în realitate, nici un control", ceea ce este de natură a încălca prevederile constituționale ale art. 129, precum și pe cele ale art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în optica autorului excepției, "aspectele de fond ce sunt tranșate printr-o hotărâre judecătorească doar în etapa acțiunii în anulare nu pot fi îndreptate prin nici o cale de atac și nici în cadrul contestației la executare".

Societatea Comercială "Contransimex-B" - S.A. Ploiești susține că prevederile art. 1 alin. (1) și ale

art. 4 alin. (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44 și ale

art. 53 alin. (2), întrucât "dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

permit instanței de judecată să soluționeze o cauză fără a-și exercită obligația de aflare a adevărului, doar pe baza susținerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare, potrivit Codului de procedură civilă". Autorul excepției susține că "posibilitatea soluționării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse și a explicațiilor date de părți împiedică exercitarea dreptului la apărare și realizarea unui proces echitabil". De asemenea, se arată că "emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar și pentru sume cu aproximație stabilite, precum și executarea unui asemenea titlu încalcă reglementarea constituțională a dreptului de proprietate".

Totodată, autorul excepției susține că

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

contravine art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 53 alin. (2), ale art. 126 alin. (2) din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că încălcarea art. 126 alin. (2) din Constituție constă în faptul că "dispozițiile legale criticate cuprind norme procedurale contrare celor prevăzute de Codul de procedură civilă și de legea de organizare judiciară". De asemenea, autorul excepției consideră că, "deși acțiunea în anularea ordonanței cu somația de plată constituie o cale de atac, totuși ea urmează a fi judecată [...] de un complet format dintr-un singur judecător", ceea ce "îngrădește, în mod indirect, accesul la justiție [și] creează o diferențiere anticonstituțională față de justițiabilii care beneficiază la același nivel jurisdicțional de judecată [de un] complet format din doi judecători".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială și Judecătoria Ploiești apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

În argumentarea acestei opinii, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială arată că, "pentru a asigura eficiență acestui mijloc procesual [procedura somației de plată] de obținere a unui titlu executoriu, legiuitorul a stabilit o singură cale de atac, de retractare, în acord cu intenția de recuperare a creanței, într-un mod rapid și eficient". Instanța apreciază că debitorului i se asigură dreptul la un proces echitabil prin posibilitatea acestuia "de a depune întâmpinare, de a declanșa calea de atac a cererii în anulare".

Totodată, se apreciază că "împrejurarea că aceeași instanță care a soluționat cererea de emitere a ordonanței trebuie să soluționeze și cererea de anulare nu anulează dreptul la un proces echitabil și la o judecată de o instanță imparțială, atât timp cât toate instanțele judecătorești sunt imparțiale, indiferent dacă sunt instanțe superioare sau de fond".

Instanța susține că textele legale criticate nu încalcă prevederile art. 129 din Constituție, întrucât "cererea în anulare este o cale de atac efectivă, [iar] împrejurarea că instanța, analizând susținerile părților, nu a admis cererea în anulare nu poate echivala cu încălcarea dreptului la un proces echitabil".

În argumentarea opiniei sale, Judecătoria Ploiești apreciază că prevederile art. 1 alin. (1) și ale

art. 4 alin. (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

"vizează soluționarea cererii având ca obiect somația de plată" și, întrucât instanța a fost învestită cu soluționarea cererii de anulare a unei ordonanțe privind somația de plată, opinează că aceste texte legale "nu au incidență în cauză".

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât acestea "nu împiedică cu nimic părțile să-și facă toate apărările [...] în cadrul judecății în fața instanței care judecă cererea în anulare, introdusă potrivit art. 8 din ordonanță". Se mai arată că, "în această fază, debitorul poate folosi în apărarea sa toate mijloacele legale de probă, nefiind limitat la înscrisuri". Totodată instanța apreciază că procedura somației de plată nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, "ci, dimpotrivă, [...] urmărește asigurarea celerității procedurii, având în vedere urgența impusă de natura cauzelor care fac obiectul dispozițiilor legale criticate".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că reglementările legale criticate sunt "proprii unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, adoptată de legiuitorul ordinar în temeiul dreptului său de opțiune, consacrat de prevederile constituționale [ale art. 126 alin. (2)], în scopul de a asigura executarea rapidă a creanțelor certe, lichide și exigibile". Totodată se apreciază că soluționarea cererii de emitere a ordonanței de somație de plată, precum și a cererii în anulare a ordonanței de către aceeași instanță nu este de natură a încălca accesul liber la justiție, având în vedere că legiuitorul este liber să adopte reguli speciale de procedură, iar accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești.

Guvernul susține că, în cadrul procedurii somației de plată, "ambele părți beneficiază de un tratament juridic egal, având asigurate modalități echilibrate de exercitare a drepturilor lor procesuale, corespunzătoare unei proceduri speciale, a cărei adoptare este recunoscută în mod expres legiuitorului ordinar prin prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție".

În sprijinul celor expuse mai sus, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale, menționând deciziile nr. 447 din 26 octombrie 2004, nr. 505 din 16 noiembrie 2004, nr. 44 din 13 ianuarie 2005 și nr. 222 din 24 februarie 2005.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că textul de lege criticat "nu îngrădește dreptul persoanelor interesate de a se adresa instanței judecătorești [...] și [nici] dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declanșat, până la soluționarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă". Avocatul Poporului invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 365 din 30 septembrie 2003 și nr. 84 din 2 martie 2004.

Se mai arată, în punctul de vedere prezentat, că dispozițiile criticate nu contravin textului constituțional al art. 53, întrucât "măsura suspendării acțiunilor judiciare sau extrajudiciare are caracter excepțional și temporar și nu pune în discuție dreptul subiectelor îndreptățite să acționeze în judecată societățile comerciale respective". În acest sens, sunt invocate și deciziile Curții Constituționale nr. 397 din 21 octombrie 2003, nr. 251 din 15 iunie 2004 și nr. 448 din 26 octombrie 2004.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile și notele scrise depuse de partea prezentă, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): "Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.";

- Art. 4 alin. (2) și (4): "(2) În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată." [...]

(4) În citație se va face mențiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare debitorul poate să depună întâmpinare, precum și actele ce pot contribui la soluționarea cererii.";

- Art. 8 alin. (2) și (5): "(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.[...]

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, art. 44, ale art. 53 alin. (2), ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129. Curtea reține că, deși unul dintre autorii excepției invocă în susținerea acesteia întregul text al art. 21 și al art. 44 din Constituție, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, acesta se referă numai la art. 21 alin. (1)-(3) și la art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi. În consecință, dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

- Art. 53 alin. (2): "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 126 alin. (2): "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.";

- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.";

Totodată în susținerea excepției sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, care se referă la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorii excepției apreciază că, în cadrul procedurii somației de plată, soluționarea cererii în anulare de către aceeași instanță care a emis ordonanța privind somația de plată contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv celor ale art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internațional privind drepturile civile și politice ale omului. Se susține că lipsa unei căi de atac împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea în anulare contravine prevederilor art. 129 din Constituție, precum și celor ale art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată se apreciază că "posibilitatea soluționării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse și a explicațiilor date de părți împiedică exercitarea dreptului la apărare și realizarea unui proces echitabil".

Curtea constată că dispozițiile criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, cu privire la dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , Curtea, prin

Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, a stabilit că " Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

instituie o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți. Hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului".

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , Curtea constată, de asemenea, că prin

Decizia sa nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, a statuat că " Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

instituie o procedură specială și accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicațiile și lămuririle date de părți. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanță, această procedură se aplică doar în cazul «creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege». Întrucât ordonanța cu somația de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligații de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însușite de părți, este justificată cerința ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părți urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, ele având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare". În acest sens, sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, și nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005.

Totodată prin

Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a mai statuat că "mijloacele procedurale puse la îndemâna părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată". Cu același prilej Curtea a stabilit, din prisma acestor considerente și având în vedere garanțiile procesuale de care se bucură părțile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 317 din 19 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, s-a reținut că "executarea oricărei obligații de a da determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat să dea. În toate cazurile în care o asemenea obligație se execută, chiar și în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prevăzută cu formulă executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituționale. De altfel, învestirea hotărârii judecătorești cu formulă executorie se poate face numai după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac ori după expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigură tuturor părților un tratament egal și posibilitatea formulării unor apărări adecvate. Chiar și după momentul dispunerii sau al începerii executării, partea care se consideră nedreptățită are dreptul să introducă, în fața instanței de executare, contestație la executare".

Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , Curtea, prin

Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, a stabilit că "specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanței. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă nici un aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptățit ca, în considerarea anumitor particularități, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, și din redactarea adoptată de legiuitorul constituțional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, stabilește competența și procedura de judecată, evident cu condiția ca nici o normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale".

Totodată Curtea, prin

Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 13 ianuarie 2005, a statuat că "modul de reglementare a competenței instanțelor în materia soluționării cererilor de emitere a ordonanțelor care conțin somația de plată către creditor și în materia soluționării cererilor în anulare a unor asemenea ordonanțe face posibil ca aceeași instanță, judecătoria, în materie civilă, sau tribunalul, în materie comercială, să fie competentă să judece atât cererea, cât și calea de atac formulată împotriva acesteia. O asemenea împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituțional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești. [...]

Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea legală dedusă controlului instanței de contencios constituțional constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces".

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În legătură cu invocarea încălcării art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea mai reține că acest text nu prevede un dublu grad de jurisdicție, această garanție procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenție. Astfel, Curtea constată că textul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune doar existența posibilității efective de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de Convenție (cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) și, în consecință, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac" ( Decizia Curții Constituționale nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).

În ceea ce privește susținerea autorului excepției, potrivit căreia textul art. 126 alin. (2) din Constituție este încălcat, întrucât "dispozițiile legale criticate cuprind norme procedurale contrare celor prevăzute de Codul de procedură civilă și de legea de organizare judiciară", Curtea observă că art. 126 alin. (2) din Constituție face trimitere în mod generic la "lege", nefiind vizată o anumită lege pentru reglementarea procedurii de judecată. De altfel, Curtea, prin

Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003 , a stabilit că "toate reglementările cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

sunt norme de procedură, iar, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție [devenit art. 126 alin. (2), după revizuirea și republicarea acesteia], «Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege»".

Totodată, Curtea reține că prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 53 alin. (2), invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mol România Petroleum Products" - S.R.L. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.906/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) și (4) și ale

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Contransimex-B" - S.A. Ploiești în Dosarul nr. 5.785/2005 al Judecătoriei Ploiești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.