Decizia nr. 699/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială BV - S.R.L. Giurgiu în Dosarul nr. 2.867/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, prin consilier juridic, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 517 din 11 octombrie 2005 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.867/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială BV - S.R.L. într-un litigiu având ca obiect soluționarea plângerii formulate de autorul excepției împotriva unei decizii a Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații prin care s-a stabilit în sarcina autorului excepției un anumit cuantum al tarifului de monitorizare.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 56, întrucât aplicarea tarifului de monitorizare, de către Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, ca procent aplicat asupra cifrei de afaceri obținute și din alte activități împovărează nejustificat furnizorul de rețele și servicii de telecomunicații electronice care prestează și alte tipuri de activități, nesupuse reglementării și autorizării Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații. Totodată, se consideră că Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații percepe o taxă care nu reflectă nici o contraprestație.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât textul legal criticat nu asigură așezarea justă a sarcinilor fiscale, ceea ce încalcă dispozițiile art. 56 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 47 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, care au următorul cuprins: "(3) Tariful de monitorizare datorat de fiecare furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice se stabilește prin decizie a președintelui ANRC, ca produs între:

a) procentul determinat potrivit prevederilor alin. (2); și

b) cifra de afaceri a furnizorului respectiv, corespunzătoare anului anterior."

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 56 privind contribuțiile financiare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate în raport cu

art. 56 din Constituție. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 517 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 noiembrie 2005, a constatat constituționalitatea întregului art. 47 al ordonanței de urgență în cauză.

Cu acel prilej, Curtea, în esență, a reținut că tariful de monitorizare exprimă plata oficială stabilită pentru serviciile prestate sau lucrările executate, în funcție de importanța, volumul și valoarea acestora, și nu reprezintă o sarcină fiscală, în sensul de impozite sau de taxe ce constituie venituri la bugetul de stat, ci este o plată legală pentru activitatea de supraveghere și control al pieței comunicațiilor electronice, desfășurată de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații.

Neexistând elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

De altfel, Curtea constată că

Legea nr. 239/2005

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul comunicațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005, introduce, în cadrul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2002 , un nou capitol - capitolul VIII^1 "Tariful de monitorizare" -, care intră în vigoare la data de 31 decembrie 2005. În cadrul acestui capitol, la art. 48^4 alin. (2), se prevede că furnizorii de rețele publice de comunicații electronice, furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau furnizorii de servicii poștale pot solicita, în vederea determinării tarifului de monitorizare aplicabil, luarea în considerație a veniturilor rezultate din furnizarea de rețele sau de servicii de comunicații electronice ori din furnizarea de servicii poștale, în locul cifrei de afaceri prevăzute în situațiile financiare anuale întocmite pentru anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare estimativ, ceea ce este o modificare în sensul dorit de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială BV - S.R.L. Giurgiu în Dosarul nr. 2.867/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2005.