Decizia nr. 176/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Pîrvu în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția pentru minori și familie.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, arătând că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea ei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005, Curtea de Apel Brașov - Secția pentru minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Pîrvu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate îngrădesc liberul acces la justiție al cărui scop primar este acela de a apăra drepturile și interesele legitime. Or, de vreme ce măsura arestării preventive este dispusă în condiții de nelegalitate susceptibile de anulare, ar trebui, în virtutea prevederilor constituționale referitoare la libertatea individuală, ca persoana privată de libertate să aibă posibilitatea de a ataca și încheierea prin care se respinge o cerere de revocare.

În realitate, critica autorului excepției vizează nu conținutul reglementării deduse controlului de contencios constituțional, ci forma eliptică a acestuia, fiind nemulțumit de împrejurarea că nu poate ataca, pe lângă încheierea instanței prin care se respinge propunerea de arestare preventivă ori se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea ei, și încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii privative de libertate.

Curtea de Apel Brașov - Secția pentru minori și familie opinează, cu majoritate de voturi, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece textul legal criticat este în vădită contradicție cu prevederile constituționale și convenționale invocate, fiind inacceptabil ca, împotriva unei încheieri prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, să nu existe o cale de atac.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiție nu înseamnă asigurarea lui la toate căile de atac. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli de procedură diferite, așa încât faptul că încheierea de ședință prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă căii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiției sau posibilității de a se folosi de căile de atac stabilite de legea procesuală.

Cât privește critica art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală față de art. 23 din Constituție, Avocatul Poporului arată că textul este în concordanță cu aceste dispoziții conform cărora încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă, care au următorul conținut:

"Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive, precum și împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul și procurorul pot face recurs la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justiție, art. 23 alin. (7), referitoare la atacarea în condițiile legii a încheierilor instanței privind măsura arestării preventive, art. 20, privind Tratatele internaționale privind drepturile omului, și art. 5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane lipsite de libertate de a introduce recurs în fața unui tribunal.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Pîrvu în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția pentru minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2006.