Decizia nr. 247/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Condor" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 5.666/2005 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.666/2005, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Condor" - S.A. din Deva într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua și art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se conferă debitorului dreptul de a ataca încheierea de învestire cu formulă executorie și încheierea prin care a fost încuviințată executarea silită, ci doar creditorului, creându-se astfel o inegalitate de tratament a părților.

De asemenea, arată că art. 720^8 din Codul de procedură civilă contravine art. 126 alin. (1) din Constituție, deoarece exclude controlului legalității actele întocmite de executorul judecătoresc, care nu mai învestește cu formulă executorie hotărârea ce se execută.

Judecătoria Deva arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua și art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece debitorul are la dispoziție calea contestației la executare, procedură contencioasă care se realizează cu citarea părților și în cadrul căreia se analizează toate aspectele privind fiecare act de executare în parte. În ceea ce privește dispozițiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă, arată că prin acestea legiuitorul a intenționat să dea putere executorie hotărârilor pronunțate în primă instanță în procesele și cererile în materie comercială, cu scopul ca aceste hotărâri să fie aduse la îndeplinire cu celeritate, fără ca în acest fel să se încalce prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, fără a se încălca prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă. Art. 373^1 a fost introdus prin pct. 141 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 2 al

art. 373^1 a fost modificat prin pct. 65 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Alin. 1^1 al

art. 373^3 a fost introdus prin pct. 67 din Legea nr. 219/2005 , iar art. 720^8 a fost modificat prin pct. 80 din aceeași lege.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 373^1 alin. 2 teza a doua: "Încheierea prin care președintele instanței admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.";

- Art. 373^3 alin. 1^1 : "Încheierea prin care președintele instanței admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac.";

- Art. 720^8 : "Hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanțele judecătorești. De asemenea, se invocă și încălcarea prevederilor art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi, și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 134 din 21 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, a statuat că dispozițiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar faptul că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție.

Curtea observă că toate dispozițiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, ca și cea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege, nu este supusă nici unei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 din Legea fundamentală, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", acest text constituțional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate. De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părții să introducă contestația la executare, ceea ce oferă celor interesați sau vătămați, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviințarea executării, dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Faptul că exercițiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestației la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al accesului liber la justiție.

Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, și să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetățenilor numai în măsura în care aceștia se găsesc în situații juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferențiat. Așa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

De asemenea, Curtea constată că nu poate reține nici critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 și art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Condor" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 5.666/2005 al Judecătoriei Deva.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2006.