Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 568/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12, art. 13 și art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și ale art. 32 și art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate

prezumat în vigoare

Data actului
19 septembrie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 890 din 1 noiembrie 2006
Citat de
8 acte
Citează
6 acte
Structură
2 articole · 19.282 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 544/2001 12 octombrie 2001 (prevederi anume) privind liberul acces la informațiile de interes public
  • Legea nr. 182/2002 12 aprilie 2002 (prevederi anume) privind protecția informațiilor clasificate

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12, 13 și 22 din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public și ale

art. 32 și 33 din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate. Excepția a fost ridicată de Minela Abagiu în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, prin consilier juridic, cu delegație depusă la dosar, constatându-se lipsa autorului excepției față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează în legătură cu cererea formulată de autorul excepției privind amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul părții prezente se opune acordării termenului de judecată solicitat.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cererea de amânare a judecății.

Curtea, deliberând, respinge cererea.

Cauza fiind în stare de judecată se dă cuvântul, pe fond, reprezentantului părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că

art. 12, 13 și 22 din Legea nr. 544/2001 , care nu permit accesul la informațiile clasificate, nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate ca fiind încălcate. De asemenea, apreciază că nici exceptarea de la accesul liber al cetățenilor la informațiile clasificate din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, prevăzute de

art. 32 și 33 din Legea nr. 182/2002 , nu aduce atingere existenței dreptului, ci doar restrânge exercițiul acestui drept, ceea ce este în concordanță cu art. 53 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12, 13 și 22 din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public și ale

art. 32 și 33 din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate. Excepția a fost ridicată de Minela Abagiu într-o cauză având ca obiect acțiunea formulată de aceasta, în temeiul legii criticate, prin care solicită declasificarea proceselor-verbale ale ședințelor Consiliului pentru Dezvoltarea Regională Sud-Vest Oltenia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, art. 31 alin. (1), (2) și (3), art. 52 alin. (1) și (2), art. 53 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (2) și (3), art. 126 alin. (6) și art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, precum cap. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare. Astfel:

art. 12 din Legea nr. 544/2001 , care exceptează unele categorii de informații de la accesul liber al cetățenilor, încalcă art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucât principiul proporționalității consacrat de acest text impune ca restrângerea dreptului să fie determinată de existența unui pericol iminent în aprecierea căruia interesul public este prioritar, precum și Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, care stabilește că limitările trebuie să fie clar prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică și necesare scopului pe care îl protejează; art. 22 din aceeași lege îngrădește accesul liber la justiție, întrucât caracterul secret al informațiilor de interes public duce la imposibilitatea de a cere instanței de judecată anularea actului administrativ, ceea ce încalcă și art. 52 din Constituție, iar deținătorul informației este cel care "trebuie să dovedească motivele pentru care o anumită informație este considerată secretă sau din orice motiv scoasă din sfera publică și că o astfel de justificare există la data soluționării cauzei";

art. 13 din Legea nr. 544/2001 , cât și

art. 32 și 33 din Legea nr. 182/2002

stabilesc informațiile ce nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate, "însă lipsește un text de lege expres care să acorde judecătorilor dreptul de a verifica documentația și motivele pe baza cărora o informație este catalogată ca secretă, precum și dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informații"; "ambele legi prevăd posibilitatea pentru conducătorul instituției publice să clasifice după bunul plac informațiile fără a fi supus controlului judiciar", deși dreptul la informație prevăzut de acquisul comunitar și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene are caracter obligatoriu și este prioritar.

Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, în legătură cu

art. 12 din Legea nr. 544/2001 , se consideră că nu contravine art. 21, 31 sau 53 din Constituție în condițiile în care dreptul la informare nu trebuie să prejudicieze securitatea națională, iar informațiile de interes public se circumscriu acestei sfere. De asemenea, se apreciază că nici art. 13 din aceeași lege nu contravine dispozițiilor constituționale, iar în legătură cu art. 22 se invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia acest text de lege este în concordanță cu Constituția. În ceea ce privește

art. 32 și 33 din Legea nr. 182/2002 , se arată că aceste texte de lege sunt conforme cu prevederile constituționale ale art. 53, iar art. 148 din Constituție este aplicabil în măsura îndeplinirii cerințelor acestuia.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că, în principal, excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă, iar în subsidiar, este neîntemeiată. Este inadmisibilă întrucât "pârâtul nu a precizat niciun motiv de ordin juridic care să justifice critica de neconstituționalitate" și este neîntemeiată deoarece textele de lege criticate sunt în acord cu dispozițiile din Constituție invocate ca fiind încălcate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile ce fac obiectul excepției sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 12, 13 și 22 din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și

art. 32 și 33 din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate.

Articolul 12

, 13 și 22 din Legea nr. 544/2001

prevăd:

- art. 12: "(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informații:

a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;

b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;

c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenței loiale, potrivit legii;

d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;

f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;

g) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.

(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor.";

- art. 13: "Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public.";

- art. 22: "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât și apelul se judecă în instanță în procedură de urgență și sunt scutite de taxă de timbru."

Articolul 32

și 33 din Legea nr. 182/2002

dispun:

- art. 32: "Conducătorii autorităților și instituțiilor publice, ai agenților economici cu capital integral sau parțial de stat și ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligați să stabilească informațiile care constituie secrete de serviciu și regulile de protecție a acestora, să coordoneze activitatea și să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competențelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului.";

- art. 33: "Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției."

Autorul excepției susține că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale: art. 31 alin. (1), (2) și (3), privind dreptul persoanei la informațiile de interes public și obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal; art. 52 alin. (1) și (2), referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim exercitat în condițiile și limitele stabilite prin lege organică; art. 53 alin. (1) și (2), privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; art. 21 alin. (2) și (3), care consacră accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil; art. 126 alin. (2), potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, și art. 148 alin. (2) și (4), care dispun în legătură cu prioritatea reglementărilor comunitare, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, față de dispozițiile contrare din legile interne și garantarea aducerii lor la îndeplinire de către autorități. În sensul acestor din urmă dispoziții constituționale este invocată și încălcarea cap. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare, precum și Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

O primă critică constă, în esență, în susținerea că

art. 12, 13 și 22 din Legea nr. 544/2001

îngrădesc accesul liber la justiție, încalcă dreptul cetățenilor la informație și principiul proporționalității în restrângerea și limitarea exercitării unor drepturi, prin aceea că exceptează unele categorii de informații de la accesul liber al cetățenilor.

Curtea constată că, dimpotrivă, prevederile art. 12 și 13 din legea criticată sunt chiar în sensul dispozițiilor art. 31 și 53 din Constituție, invocate ca fiind încălcate. Astfel a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 462 din 4 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, pronunțată cu prilejul soluționării unei excepții de neconstituționalitate a

art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 , având o motivare asemănătoare celei din prezentul dosar și prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție. În acea decizie s-a constatat că exceptarea prevăzută de textul de lege criticat este legitimată chiar de prevederile constituționale ale art. 31 alin. (3) care stabilesc că "Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze [...] securitatea națională", precum și ale art. 53, potrivit cărora exercițiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securității naționale, concept care include apărarea națională, siguranța și ordinea publică. În același sens, al constituționalității prevederilor

art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 , a statuat Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 158 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. Tot astfel, cu privire la susțineri privind încălcarea prin art. 22 din legea criticată a prevederilor art. 21 și

art. 126 din Constituție, prin Decizia Curții Constituționale nr. 407 din 7 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, s-a reținut, cu trimitere la

Decizia Plenului Curții nr. 1 din 8 februarie 1994 , că "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești", precum și că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile instituite de lege".

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

O altă critică constă în susținerea privind încălcarea Recomandării (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, precum și încălcarea cap. 2 (în realitate Titlul I - Articolul II-71) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare.

Și cu privire la aceste susțineri Curtea Constituțională constată că sunt neîntemeiate. Pentru a aplica dispozițiile prevăzute de art. 148 din Constituție trebuie ca procesul de aderare a României la Uniunea Europeană să fie încheiat, astfel că la data pronunțării prezentei decizii nu poate fi analizată eventuala contradicție între textele de lege criticate și prevederile documentelor internaționale menționate.

Celelalte susțineri ale autorului excepției, potrivit cărora: deținătorul informației este cel care "trebuie să dovedească motivele pentru care o anumită informație este considerată secretă sau din orice motiv scoasă din sfera publică și că o astfel de justificare există la data soluționării cauzei";

art. 13 din Legea nr. 544/2001 , cât și art. 32 și

art. 33 din Legea nr. 182/2002

stabilesc informațiile ce nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate, "însă lipsește un text de lege expres care să acorde judecătorilor dreptul de a verifica documentația și motivele pe baza cărora o informație este catalogată ca secretă, precum și dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informații"; "ambele legi prevăd posibilitatea pentru conducătorul instituției publice să clasifice după bunul plac informațiile fără a fi supus controlului judiciar", sunt aspecte ce țin de aplicarea legii sau eventuale omisiuni de reglementare, care nu intră în competența de soluționare a Curții.

În sfârșit, pentru considerentele expuse nu pot fi reținute nici criticile de neconstituționalitate ale

art. 32 și 33 din Legea nr. 182/2002

care, de asemenea, fac obiect al prezentei excepții, ce urmează să fie respinsă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12, 13 și 22 din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public și ale

art. 32 și 33 din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Minela Abagiu în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent șef,
Gabriela Dragomirescu
_________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.