Decizia nr. 174/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Lucian Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de Gavriliu Cristian (ce se declara în recurs ca Gavriliu Radu Cristian-Mihai) și de Cerchizan Gicu împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 21 din 4 februarie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 mai 1997, în prezenta intimatului Popa Nicu Achim, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți, legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 4 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 21 din 4 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.191 din Codul civil, invocată în fața Judecătoriei Medias de Gavriliu Cristian în Dosarul nr. 2.647/1996 și de Cerchizan Gicu în Dosarul nr. 4.466/1996.

Pentru a decide astfel, completul de judecată a reținut, în esenta, următoarele:

- o sumă sau o valoare a obiectului actului juridic atât de redusă (250 lei, conform art. 1.191 alin. 1 din Codul civil) este explicata constant în doctrina prin dorința legiuitorului de a obliga părțile care încheie acte juridice să le constate în forma scrisă, care asigura certitudinea și stabilitatea raporturilor juridice pe care le creează;

- textul de lege a cărui neconstituționalitate se invoca permite părților sa convină să se poată face dovada și cu martori dacă aceasta privește drepturi de care ele pot sa dispună, neavând deci caracter imperativ (art. 1.191 alin. 3 din Codul civil);

- valoarea de 250 lei, stabilită de art. 1.191 alin. 1 din Codul civil, este modica, dar modificarea ei în raport cu inflatia vizează politica și tehnica legislativă, nicidecum constituționalitatea dispoziției din cod.

Împotriva acestei decizii, Gavriliu Cristian și Cerchizan Gicu au declarat recurs.

Motivele recursului formulat de Gavriliu Cristian sunt neconstituționalitatea "acțiunii" din Dosarul nr. 2.647/1996, "actul de mana pierzându-și valabilitatea din 1994", și necompetentă teritorială a Tribunalului Medias, față de faptul ca recurentul și-a schimbat domiciliul "din martie 1995".

Cerchizan Gicu ataca cu recurs decizia Curții, considerând-o nelegală, deoarece, "deși se recunoaște ca suma de 250 lei trebuia raportată la inflație, se arata totuși ca numai legiuitorul poate să o facă în viitor", or, luarea în considerare a acestei sume "vine în contradictie cu articolul din Constituție care prevede că economia României este o economie de piața".

În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului "constata ca excepția ridicată este nefondata".

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca acesta își însușește "în întregime motivarea din Decizie" și ca, "deși suma de 250 lei prevăzută de text este modica și necorespunzătoare în prezent, adaptarea ei la realitatile financiar-economice prezente nu se poate face decât prin lege".

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Motivele recursului formulat de Gavriliu Cristian nu privesc considerentele sau dispozitivul

Deciziei nr. 21 din 4 februarie 1997 , pentru ca această instanță să le poată examina.

Motivul recursului declarat de Cerchizan Gicu este nefondat, deoarece dispozițiile art. 1.191 din Codul civil nu pot fi considerate neconstituționale pentru ca n-ar fi în concordanta cu economia de piața. Aceasta caracteristica a economiei românești, după cum se arata în decizia instanței de fond, presupune ca activitatea economică să se desfășoare de către agenți economici, autonomi și egali din punct de vedere juridic, în cadrul relațiilor de piața, statul intervenind numai pentru apărarea sau promovarea unor interese generale, prin utilizarea de către Guvern a parghiilor sale specifice de influentare, printre care, îndeosebi, politica sa legislativă.

În consecința, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de Gavriliu Cristian și de Cerchizan Gicu împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 21 din 4 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 1997.