Decizia nr. 881/2006

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 98 alin. 1-3 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Gherla în Dosarul nr. 1.550/2006.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.550/2006, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 98 alin. 1-3 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată apreciază că legiuitorul, în

art. 98 alin. 1-3 din Legea nr. 26/1996 , nu a definit în mod suficient conținutul constitutiv al infracțiunilor, având în vedere că în Codul silvic nu este prevăzut prețul mediu al unui metru cub de material lemnos, care se stabilește prin ordin al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Codul silvic fiind o lege organică, dispozițiile sale "ar putea fi complinite doar printr-o dispoziție cuprinsă într-o lege organică". Din aceste considerente, instanța apreciază că se încalcă dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, care prevăd în mod expres că "prin lege organică se reglementează infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora".

De asemenea, instanța apreciază că, prin

art. 98 alin. 1-3 din Legea nr. 26/1996 , coroborat cu art. 106 alin. 3 și 4 din aceeași lege, se încalcă dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, prin raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece stabilirea valorii prejudiciului (în funcție de care fapta este considerată infracțiune sau contravenție) în mod exclusiv de către partea vătămată (Ocolul silvic Gherla), fără a se apela la opinia unui expert neutru, face ca inculpații să fie dezavantajați față de partea vătămată, în privința contradictorialității probelor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 98 alin. 1-3 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, dispoziții al căror conținut este următorul: "Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale, ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul legal criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern și în art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, care prevăd că prin lege organică se reglementează infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora.

Examinând susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, se constată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 98 alin. 1-3 din Legea nr. 26/1996 , în raport de aceleași dispoziții constituționale și față de aceleași critici ca și în cazul excepției de față. Astfel, prin

Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 97 și 98 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic (așadar, implicit a dispozițiilor ce fac obiectul excepției de față), reținând în esență că, chiar dacă prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic și a

art. 5 din Legea nr. 81/1993

privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetației forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică și privată și economiei vânatului, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la

Legea nr. 81/1993 , referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieților sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenții sau infracțiuni). Așadar, determinarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective și legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreționare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalității incriminării.

De altfel, aceleași considerente se regăsesc și în

Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 și 4 și a prevederilor

art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, precum și în

Decizia nr. 57 din 6 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 20 martie 2003, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. 1 și ale art. 98 alin. 1 din același act normativ.

În

Decizia nr. 57/2003

Curtea a arătat totodată că "este necesară intervenția legiuitorului pentru înlăturarea deficiențelor în redactarea dispozițiilor incriminatoare din Codul silvic, generalizându-se modelul adoptat în

Legea nr. 141 din 23 iulie 1999

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999. Potrivit acestei legi, existența infracțiunilor silvice este condiționată nu de valoarea, ci de volumul masei lemnoase extrase. În felul acesta se dă satisfacție deplină principiului legalității incriminării și se elimină arbitrarul în calificarea juridică a infracțiunilor silvice".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față, așa încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 98 alin. 1-3 din Legea nr. 26/1996

urmează să fie respinsă.

De asemenea, având în vedere că, indiferent de încadrarea juridică a conduitei, ca infracțiune sau contravenție, aceasta este supusă controlului instanțelor judecătorești, prilej cu care autorul faptei beneficiază de toate drepturile și garanțiile prevăzute de Constituție și lege, inclusiv de posibilitatea de a dovedi că întinderea prejudiciului reținut în sarcina sa nu corespunde realității, Curtea apreciază că dispozițiile criticate sunt în concordanță cu prevederile internaționale cuprinse în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, și neputându-se susține astfel că au fost încălcate dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 98 alin. 1-3 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Gherla în Dosarul nr. 1.550/2006.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 2006.