Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 6/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3), art. 9 alin. (1) și (2), art. 28 alin. (1) și (2) și art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
9 ianuarie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 79 din 1 februarie 2007
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 13.422 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3), art. 9 alin. (1) și (2), art. 28 alin. (1) și (2) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean în Dosarul nr. 23.649/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3), art. 9 alin. (1) și (2), art. 28 alin. (1) și (2) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

ca inadmisibilă, întrucât aceste dispoziții nu au legătură cu obiectul cauzei ce se judecă în fața instanței de fond. În ceea ce privește critica dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, concluziile sunt de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 23.649/1/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3), art. 9 alin. (1) și (2), art. 28 alin. (1) și (2) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate din

Legea nr. 51/1995

sunt în vădită contradicție cu prevederile constituționale referitoare la dreptul de liberă asociere, întrucât limitează dreptul de a exercita profesia de avocat și de a asigura asistență judiciară numai la membrii barourilor aparținând Uniunii Naționale a Barourilor din România. Prevederile art. 453 alin. 1 lit. c) raportat la art. 455 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la libertate și învățătură, întrucât limitează cazurile de întrerupere a executării pedepsei la anumite împrejurări speciale și nu oferă posibilitatea condamnatului de a urma cursurile unei forme de învățământ.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstitu-ționalitate. Guvernul apreciază că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul la asociere sau dreptul la învățătură, astfel că excepția este lipsită de temei.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 9 alin. (1) și (2), art. 28 alin. (1) și (2) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificată și completată prin

Legea nr. 255/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (2) și (3): "(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.

(3) Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.";

- Art. 9 alin. (1) și (2): "(1) Barourile și U.N.B.R. asigură exercitarea calificată a dreptului de apărare, competența și disciplina profesională, protecția demnității și onoarei avocaților membri.

(2) În fiecare județ există și funcționează un singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în localitatea de reședință a județului.";

- Art. 28 alin. (1) și (2): "(1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență.

(2) Avocatul, precum și clientul au dreptul să renunțe la contractul de asistență juridică sau să îl modifice de comun acord, în condițiile prevăzute de statutul profesiei. Renunțarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocațiale prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.";

- Art. 68 alin. (1): "Baroul asigură asistența judiciară în toate cazurile în care apărarea este obligatorie potrivit legii, precum și la cererea instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a organelor administrației publice locale în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în imposibilitate vădită de a plăti onorariul."

De asemenea, autorul excepției mai critică și dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, care prevăd:

- Art. 453 alin. 1 lit. c): "Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată în următoarele cazuri:

[...]

c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.";

- Art. 455: "Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiași articol."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 32 care consacră dreptul la învățătură și ale art. 40 cu privire la dreptul de asociere, precum și prevederile art. 2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul cauzei îl constituie recursul formulat de autorul excepției, în calitate de condamnat, împotriva unei hotărâri prin care s-a respins cererea acestuia de întrerupere a executării pedepsei închisorii.

Ca atare, invocarea, pe cale de excepție, a neconstituționalității dispozițiilor legale referitoare la organizarea și funcționarea profesiei de avocat nu are legătură cu soluționarea cauzei, în accepțiunea

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Faptul că autorul excepției a refuzat să aleagă un apărător din cadrul unui barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și asistența judiciară din partea avocatului desemnat din oficiu, nu este de natură să creeze vreo legătură între textele de lege criticate și soluționarea cauzei. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 9 alin. (1) și (2), art. 28 alin. (1) și (2) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 .

În ceea ce privește dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 49 din 14 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2002, Curtea a reținut că "întreruperea executării pedepsei se poate acorda pentru o perioadă de cel mult 3 luni și numai o singură dată, atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea în care lucrează. Prevederile legale menționate stabilesc, pentru instanța de judecată competentă, facultatea de a acorda, la cererea condamnatului, întreruperea executării pedepsei, în cazul în care constată că sunt întrunite condițiile menționate mai sus."

Așa fiind, prevederile criticate limitează posibilitatea condamnatului de a obține întreruperea executării pedepsei, pe de o parte, numai în acele împrejurări care sunt de natură a crea grave prejudicii, iar pe de altă parte, la o singură întrerupere având ca temei art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală. Or, dată fiind situația specială în care se află condamnatul, respectiv starea de detenție, este firesc ca acesta să nu poată exercita drepturile constituționale, deci inclusiv dreptul la învățătură, decât în condițiile legii. Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit art. 53 din Constituție, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns dacă se impune în situațiile prevăzute de alin. (1) al articolului, printre care și perioada desfășurării instrucției penale, respectiv a executării pedepsei cu închisoarea pentru care persoana a fost condamnată.

În considerarea acestor argumente, critica formulată de autorul excepției apare ca fiind lipsită de temei. Astfel, dorința condamnatului de a urma cursurile unei instituții de învățământ superior, oricât de importantă și necesară ar fi pentru acesta, nu poate fi calificată ca o împrejurare specială, susceptibilă de a da naștere unor grave consecințe, care să determine întreruperea executării pedepsei închisorii.

Curtea mai observă că, dincolo de rațiunile înfățișate, întrucât neconstituționalitatea nu este dedusă din contrarietatea art. 453 alin. 1 lit. c) raportat la art. 455 din Codul de procedură penală cu prevederile Legii fundamentale, ci dintr-o pretinsă lacună a celui dintâi, iar restabilirea concordanței dintre Constituție și lege, într-o atare situație, ar presupune înlăturarea acesteia prin completarea reglementării, critica cu un atare obiect excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3), art. 9 alin. (1) și (2), art. 28 alin. (1) și (2) și

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean în Dosarul nr. 23.649/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.