Decizia nr. 276/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Claudia-Margareta - magistrat-asistent

Krupenschi

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor " art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale", excepție ridicată de Niculița Ioana Carmen Bratu în Dosarul nr. 2.583/35/P/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că partea statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.583/35/P/2006, Curtea de Apel Oradea Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale". Excepția a fost ridicată de Niculița Ioana Carmen Bratu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unui recurs prin care s-a solicitat reformarea hotărârilor pronunțate în cauză.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, dispozițiile legale se opun principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, întrucât acordarea beneficiului cauzei de neimpunere este condiționată de stadiul procesului penal la momentul publicării legii, lipsindu-i de tratament juridic mai blând pe cei aflați deja în curs de judecată. Textul de lege creează totodată discriminări între persoanele care, săvârșind în același timp infracțiuni de evaziune fiscală, fiind deci în aceeași situație juridică, beneficiază sau nu de cauza de nepedepsire în funcție de operativitatea cercetării penale. Ca atare, tratamentul juridic mai favorabil aplicat nu depinde de comportamentul învinuitului sau inculpatului, ci numai de celeritatea și operativitatea organelor de cercetare și urmărire penală, și anume dacă, până la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 241/2005 , persoana în cauză se află în faza de urmărire penală sau de judecată ori dacă, fiind trimis în judecată, a trecut sau nu primul termen de judecată.

Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de același regim juridic și de aceleași garanții procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei, astfel că nu se poate susține încălcarea art. 16 din Constituție, consacrat principiului egalității în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat nu cuprinde dispoziții referitoare la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 241/2005 , fiind, așadar, în concordanță cu prevederile art. 15 din Legea fundamentală.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 241/2005

este neîntemeiată. Textul legal nu contravine principiului neretroactivității legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație la momentul intrării în vigoare a legii, și anume celor care au comis fapte de evaziune fiscală și au acoperit integral prejudiciul în condițiile stabilite de art. 10. Totodată, nu se poate susține că dispozițiile criticate instituie o discriminare pe criterii de avere, deoarece privesc toate subiectele de drept al căror patrimoniu a fost sporit în dauna patrimoniului altui subiect de drept, prin fapte de evaziune fiscală, indiferent de averea concretă a acestora.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

sunt constituționale. Textul legal criticat nu conține nicio normă cu caracter retroactiv, acesta urmând a se aplică exclusiv de la intrarea în vigoare a legii menționate, astfel cum prevede art. 15 alin. (2) din Constituție. Totodată, este respectat și principiul egalității în drepturi, statuat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, atâta vreme cât dispozițiile legale examinate se aplică în mod unitar tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 285/2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Din motivarea autorului, reiese însă că, în realitate, critica sa privește numai dispozițiile cuprinse în alin. (1) al art. 10 din legea menționată, astfel că acestea vor constitui obiect al excepției de neconstituționalitate. Textul criticat are următorul conținut: "(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

În motivarea excepției, autorul acesteia susține încălcarea principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, și a principiului egalității, statuat de art. 16 alin. (1) din aceasta.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale și cu o motivare asemănătoare. Astfel, prin

Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, Curtea a reținut că acestea nu contravin principiului egalității în drepturi, statuat în art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 , adică autorilor unei infracțiuni de evaziune fiscală care au acoperit prejudiciul de până la 50.000 de euro cauzat prin fapta penală. Totodată, prin

Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea, examinând critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, a reținut că "orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare. În consecință, Curtea constată că, în speța examinată, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a

Legii nr. 241/2005 , indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal".

Întrucât, față de excepțiile de neconstituționalitate soluționate prin deciziile amintite, nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența în materie a Curții, rezultă că atât soluția, cât și considerentele ce au stat la baza acestora se mențin și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Niculița Ioana Carmen Bratu în Dosarul nr. 2.583/35/P/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2007.