Decizia nr. 252/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) și alin. (3) și

art. 64 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Aura Gabriela Popescu în Dosarul nr. 9.780/54/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.780/54/2006, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) și alin. (3) și

art. 64 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de judecătorul Aura Gabriela Popescu, într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Colegiul de conducere și de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor implică în mod obligatoriu stabilirea existenței vinovăției pentru una dintre faptele pretinse, iar ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor sale sunt obligatorii, acesta putând, de asemenea, solicita probe în apărare. Așadar, potrivit principiului simetriei și legalității, orice acțiune disciplinară și sancțiune aplicată nu pot fi justificate decât în baza unor probe concludente. Procedura prealabilă măsurii suspendării, prevăzută de dispozițiile legale criticate, este neconstituțională, întrucât permite aplicarea unor măsuri prin care judecătorul sau procurorul, împotriva consimțământului său și în lipsa unor probe sau acte medicale edificatoare, este obligat să se supună unor investigații medicale la "sesizarea președintelui instanței sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere". Se creează astfel premisele unei proceduri arbitrare, deoarece nu se stabilesc temeiul de fapt, împrejurările și obligațiile pe care unul din cei trei titulari trebuie să le îndeplinească pentru a justifica din punct de vedere medical și juridic aprecierile subiective față de conduita psihică a judecătorului sau procurorului. Potrivit

Legii nr. 487/2002 , criteriile neclinice, cum sunt cele politice, economice, salariale, conflictele de familie sau profesionale nu pot fi avute în vedere la evaluarea sănătății mintale nici de medicul psihiatru, or, dacă în activitatea medicală sunt excluse astfel de criterii, cu atât mai mult orice afirmație sau dubiu pretinse de președintele unei instanțe sau de colegiul de conducere referitoare la sănătatea mintală a unui judecător nu pot constitui temeiuri pentru sesizarea comisiei, prevăzute de

Legea nr. 303/2004 .

Totodată, arată că evaluarea sănătății mintale sub aspectul capacității de reprezentare a faptelor și consecințelor acestora reflectate în actul de justiție, în condițiile dispozițiilor legale criticate, încalcă

art. 10-17 din Legea nr. 487/2002

și

art. 3 și 5 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000

privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, precum și prevederile constituționale menționate, deoarece îngrădește judecătorului dreptul de a cunoaște temeiurile de fapt avute în vedere la baza sesizării, de a se apăra și a propune probe în apărare, de a contesta componența comisiei numite prin ordin comun al ministrului justiției și ministrului sănătății publice și de a contesta chiar acest ordin.

De asemenea, susține că din interpretarea dispozițiilor legale criticate reiese că hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție nu se comunică judecătorului sau procurorului, astfel încât aceasta nu poate fi atacată, încălcându-se dreptul la apărare.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate nu contravin Constituției, întrucât examinarea medicală prevăzută în

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

se efectuează în scopul realizării în bune condiții a actului de justiție și nu înlătură dreptul la apărare al persoanei examinate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale care prevăd suspendarea din funcție a unui judecător sau procuror în situația în care acesta suferă de o boală psihică, precum și procedura prin care se constată boala psihică sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, autorul excepției criticând, în realitate, lipsa de precizie și claritate a acestor texte de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) și alin. (3) și

art. 64 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins:

- Art. 62: "(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri: [...]

b) când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-și exercite funcția în mod corespunzător.

(2) Suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) În perioada suspendării din funcție, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.";

- Art. 64: "(1) În cazul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate, la sesizarea președintelui instanței sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din funcție se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită în condițiile art. 14 alin. (2) lit. e).

(2) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a judecătorului sau procurorului, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție potrivit legii.

(3) În perioada suspendării, judecătorului sau procurorului i se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 26 privind viața intimă, familială și privată, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate reglementează condițiile în care se poate dispune suspendarea din funcție a unui magistrat care suferă de o boală psihică de natură să-l împiedice să-și exercite funcția în mod corespunzător.

Curtea constată că, în aceste cazuri, expertiza de specialitate constituie singurul mijloc prin care se poate dovedi dacă magistratul în cauză suferă sau nu de o boală psihică incompatibilă cu exercitarea funcției. Așadar, nu se poate reține că dispozițiile care prevăd efectuarea unei astfel de expertize contravin dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Constituție, sau dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăși, prevăzut de art. 26 din Constituție, sau dreptului la ocrotirea sănătății, prevăzut de art. 34 din Constituție.

În ceea ce privește temeinicia sesizării de către președintele instanței, conducătorul parchetului ori colegiile de conducere, concludența expertizei de specialitate sau legalitatea măsurii de suspendare din funcție, magistratul în cauză dispune de mijloacele de apărare prevăzute de lege, inclusiv de posibilitatea atacării în justiție a măsurii de suspendare din funcție dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât dispozițiile criticate din

Legea nr. 303/2004

nu contravin nici prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție privind dreptul la apărare.

Prin urmare, întrucât nu s-a reținut restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea constată că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea art. 53 din Legea fundamentală.

Cu privire la susținerea autorului excepției în sensul că din interpretarea dispozițiilor de lege criticate s-ar deduce încălcarea art. 10-17 din Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 și a

art. 3 și 5 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000

privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât, potrivit

art. 2 din Legea nr. 47/1992 , Curtea se poate pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, eventualele necorelări sau neconcordanțe dintre diferite acte normative intrând în competența legiuitorului, iar interpretarea și aplicarea legii, în competența instanțelor judecătorești.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) și alin. (3) și

art. 64 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Aura Gabriela Popescu în Dosarul nr. 9.780/54/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.