Decizia nr. 449/2007

Articolul 133

din Legea nr. 31/1990 : "(1) Odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.

(3) Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.";

- Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

Autorul excepției susține că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil și art. 24 referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceste texte legale au făcut obiectul a numeroase critici de neconstituționalitate, jurisprudența Curții fiind constantă în sensul netemeiniciei excepțiilor formulate.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , Curtea a statuat, de exemplu, prin

Decizia nr. 107/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, că, în concordanță cu art. 21 din Constituție, legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței, în temeiul rolului activ al judecătorului în procesul civil, obligarea reclamantului la depunerea unei cauțiuni și stabilirea cuantumului acesteia. Instanța de judecată este singura în măsură să aprecieze asupra valorii cauțiunii în raport de împrejurările existente în speță și de scopul în care va fi depusă cauțiunea, respectiv despăgubirea celor prejudiciați prin întârzierea executării hotărârii adunării generale a acționarilor. Curtea a mai reținut că, prin procedura reglementată de

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanței de suspendare atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție nu sunt încălcate.

Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat, de exemplu prin

Decizia nr. 60/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, că prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială, și aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale, ca și cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Generali Asigurări" - S.A. din București în Dosarul nr. 37.461/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2007.