Decizia nr. 388/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 85/2006 5 aprilie 2006 (prevederi anume) privind procedura insolvenței
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Balay România" - S.R.L. din Pașcani în Dosarul nr. 117/99/2006-COM al Tribunalului Iași - Judecătorul-sindic.
La apelul nominal se prezintă, prin avocat, partea Anglo Romanian Bank Limited, Anglia, Londra, Sucursala București. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul părții prezente arată că autorul excepției a ridicat excepția de neconstituționalitate doar în scop dilatoriu și, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 117/99/2006-COM, Tribunalul Iași Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Balay România" - S.R.L. din Pașcani în cadrul unei acțiuni având ca obiect cererea formulată de Anglo Romanian Bank Limited, Anglia, Londra, Sucursala București pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva autorului excepției de neconstituționalitate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin cele două texte de lege criticate se instituie "o discriminare gravă care duce în cele din urmă la restrângerea drepturilor debitorului și la punerea acestuia în dificultate, prin limitarea posibilităților sale de a contribui la redresarea situației sale economice". De asemenea, consideră că ridicarea dreptului debitorului de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea restrânge în mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate. În sfârșit, arată că exercițiul acestor drepturi fundamentale este restrâns fără să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție.
Tribunalul Iași - Judecătorul-sindic apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece ridicarea dreptului de administrare al debitorului nu echivalează cu o atingere adusă vreunuia dintre drepturile sale fundamentale, ci, în mod implicit, asigură ocrotirea acestora. În acest sens, invocă jurisprudența vastă în materie a Curții Constituționale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere că nu aduc atingere principiului egalității în fața legii, ci se aplică în mod egal tuturor situațiilor prevăzute în ipoteza normei juridice, sunt în concordanță cu prevederile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege și nu pun în discuție restrângerea exercițiului vreunor drepturi fundamentale. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 47 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:
Articolul 47
: "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenția de reorganizare.[...]
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată și condiția de exercitare a conducerii debitorului de către acesta."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi; art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal prin lege a proprietății private, indiferent de titular; art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 alin. (1) și (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind libertatea de întrunire și de asociere.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reglementează deschiderea procedurii insolvenței și efectele acesteia, constând în ridicarea dreptului debitorului de a-și administra averea, respectiv a dreptului de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea. Autorul excepției susține că aceste prevederi legale sunt discriminatorii și îi limitează exercițiul dreptului de proprietate.
Față de aceste susțineri, Curtea reține că limitarea prin lege a exercițiului dreptului de proprietate al debitorului asupra averii sale este determinată de constatarea că acesta s-a dovedit a fi un administrator nepriceput, nechibzuit ori neglijent, din care cauză a ajuns în stare de insolvență, lezând în mod direct drepturile și interesele legitime ale creditorilor săi. Ridicarea dreptului de administrare și încredințarea acestuia unui administrator judiciar calificat are ca scop prevenirea unor noi pierderi și reîntregirea patrimoniului debitorului, ori valorificarea cât mai avantajoasă a activelor acestuia în interesul ocrotirii proprietății sale, dar și a creanțelor legale ale creditorilor.
În consecință, restrângerea exercițiului dreptului de proprietate apare nu doar ca justificată, dar chiar necesară pentru o bună administrare a averii debitorului, astfel că nu se aduce atingere dreptului de proprietate și nici nu sunt înfrânte dispozițiile art. 53 din Constituție.
În același timp, Curtea reține că principiul constituțional al egalității în drepturi presupune un tratament egal pentru situații identice, or, în situația debitorului împotriva căruia s-a deschis procedura insolvenței, nu se poate susține că se află în aceeași situație cu cea a altor persoane care desfășoară o activitate economică, astfel că tratamentul juridic special instituit de lege este justificat.
De altfel, Curtea constată că dispoziții asemănătoare celor criticate în prezenta speță au existat și în
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, abrogată prin
Legea nr. 85/2006 , iar constituționalitatea lor a fost constatată prin numeroase decizii ale Curții Constituționale, așa cum sunt
Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004,
Decizia nr. 211 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 aprilie 2005, sau
Decizia nr. 336 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 mai 2006. Considerentele și soluțiile din aceste decizii sunt valabile și în prezenta cauză.
În sfârșit, în ceea ce privește prevederile art. 148 alin. (1) și (2) din Constituție și ale art. 11 din Convenția pentru apărea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției fără motivare, Curtea constată că acestea nu au nicio incidență în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Balay România" - S.R.L. din Pașcani în Dosarul nr. 117/99/2006-COM al Tribunalului Iași - Judecătorul-sindic.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.