Decizia nr. 502/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cascont" - S.R.L. din Focșani în dosarele nr. 1.915/91/2006 și nr. 12/91/2005 ale Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 174 D/2007 la Dosarul nr. 173 D/2007, care a fost primul înregistrat, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierile din 24 ianuarie 2007, pronunțate în dosarele nr. 1.915/91/2006 și nr. 12/91/2005, Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86 /2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cascont" - S.R.L. din Focșani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

contravin dispozițiilor art. 115 din Constituție. Arată că nu a existat o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe de urgență în domeniile la care actul normativ vizat se referă. În continuare, precizează că nu a existat nicio situație extraordinară care să impună urgența reglementării. Consideră că niciunul dintre argumentele cuprinse în preambulul ordonanței nu motivează caracterul urgent al acesteia. De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

ar fi contrare și prevederilor art. 45 din Constituție, întrucât i se "îngrădește libertatea de practician, fără nicio justificare necesară și proporțională în cadrul unei societăți democratice".

Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

sunt constituționale, necontravenind dispozițiilor art. 115 din Constituție. Consideră că dispozițiile art. 45 din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din data de 22 noiembrie 2006.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 115 referitor la delegarea legislativă și ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, în primul rând, că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate argumentată de autorul excepției pe inexistența unei legi de abilitare care să legitimeze dreptul Guvernului de a emite ordonanța de urgență ale cărei prevederi constituie obiect al excepției de neconstituționalitate. Concluzia autorului excepției, potrivit căreia, în lipsa unei asemenea legi de abilitare, ordonanța ar fi neconstituțională, încălcând dispozițiile art. 115 din Constituție, nu este justă, întrucât, potrivit art. 115 alin. (1) din Constituție, adoptarea unei legi de abilitare se impune numai în cazul în care Guvernul emite ordonanțe simple, în domenii de reglementare care nu fac obiectul legilor organice. În cazul ordonanțelor de urgență, delegarea legislativă a Guvernului decurge direct din textul constituțional al art. 115 alin. (4). Numai în cazul emiterii ordonanțelor simple este necesar ca delegarea atribuțiilor legislative asupra Guvernului să fie făcută în mod expres, printr-o lege de abilitare adoptată de Parlament, așa cum prevede art. 115 alin. (1) din Constituție. Deci, emiterea unei ordonanțe de urgență nu este condiționată de existența unei legi speciale de abilitare, ci acest drept al Guvernului operează în virtutea textului constituțional al art. 115 alin. (4). În acest sens, pot fi amintite și cele statuate de Curtea Constituțională în considerentele

Deciziei nr. 146 din 25 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 mai 2004: "[...] delegarea legislativă a Guvernului de a emite ordonanțe poate opera în temeiul Constituției, potrivit art. 115 alin. (4), în cazul ordonanțelor de urgență sau în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiași articol. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență, care nu reprezintă o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituționale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unor situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată."

Cea de-a doua critică formulată de autorul excepției de neconstituționalitate are în vedere neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, și anume cea referitoare la existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. Se observă însă că necesitatea reglementării pe calea ordonanței de urgență este justificată și explicată în preambulul ordonanței de urgență. Astfel, sunt enumerate elementele situației extraordinare ale adoptării unei asemenea ordonanțe, constând în aceea că, "în absența unei reglementări adaptate a profesiei de practician în insolvență, aplicarea noilor prevederi ale

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței este extrem de dificilă", în "necesitatea creării, într-un termen cât mai scurt, a cadrului legal care să permită actualei Uniuni a Practicienilor în Reorganizare și Lichidare să preia și să gestioneze în mod transparent fondul de lichidare", de asemenea "că amendarea reglementării profesiei de practician se impune cu stringență în noul context de liberalizare a legislației comunitare în materia liberei circulații a serviciilor (Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 255 din 30 septembrie 2005, p. 0022-0142)". Prin urmare, se constată că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență au fost adoptate unele măsuri a căror urgență a fost justificată, aceasta fiind emisă cu respectarea condițiilor impuse de prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4).

Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 45 din Constituție, întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate nu conțin nicio dispoziție de natură să aducă atingere liberului acces al persoanelor la o activitate economică ori liberei inițiative. De altfel, textul constituțional menționat stabilește că atât accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă, cât și exercitarea acestora se desfășoară "în condițiile legii". Din această perspectivă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006

creează cadrul legal al desfășurării activității practicienilor în insolvență, reprezentând o concretizare a acestei dispoziții constituționale.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cascont" - S.R.L. din Focșani în dosarele nr. 1915/91/2006 și nr. 12/91/2005 ale Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007.