Decizia nr. 544/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Adrian Jipa în Dosarul nr. 5.395/30/2006 (număr în format vechi 5.162/2006) al Tribunalului Timiș - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că la dosarul cauzei partea Direcția Regională Vamală Timișoara a depus note scrise prin care susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarele nr. 85D/2007, nr. 121D/2007, nr. 455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 și nr. 580D/2007, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Ioan Popan și Ana Dobre în Dosarele nr. 5.075/111/2006 și, respectiv, nr. 5.118/111/2006 ale Tribunalului Bihor - Secția penală, de George Oprișan și Eugen Mihai Mereuță în dosarele nr. 12.757/2005 și, respectiv, nr. 2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) ale Judecătoriei Bacău și de Marioara Lazau și Adrian Laurian Dobai în dosarele nr. 5.017/R/2006 și, respectiv, nr. 1.676/R/2006 ale Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal răspunde partea Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic Oana Scrobotă, constatându-se lipsa autorilor excepției și a celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 121D/2007 autorul excepției, George Oprișan, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de prezentare.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea nu este dovedită.

Constatând că adeverința medicală anexată cererii este ilizibilă, Curtea apreciază că cererea este insuficient probată, motiv pentru care o respinge.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Partea prezentă, prin consilier, și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 85D/2007, nr. 121D/2007, nr. 455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 și nr. 580D/2007 la Dosarul nr. 78D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente. Reprezentantul Agenției Naționale de Administrare Fiscală solicită respingerea excepției ca nefondată, depunând, în acest sens, și note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, precizând că asupra prevederilor criticate Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, constatând constituționalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 15 ianuarie 2007, 17 ianuarie 2007, 20 noiembrie 2006, 27 februarie 2007, 28 martie 2007, 26 martie 2007 și 2 aprilie 2007, pronunțate de Tribunalul Timiș - Secția penală în Dosarul nr. 5.395/30/2006 (număr vechi 5.162/2006), de Tribunalul Bihor - Secția penală în dosarele nr. 5.075/111/2006 și nr. 5.118/111/2006, de Judecătoria Bacău în dosarele nr. 12.757/2005 și nr. 2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) și de Judecătoria Oradea în dosarele nr. 5.017/R/2006 și 1.676/R/2006, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și, respectiv, ale

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Excepția a fost ridicată de Adrian Jipa, Ioan Popan, Ana Dobre, George Oprișan, Eugen Mihai Mereuță, Marioara Lazau și, respectiv, Adrian Laurian Dobai în procese având ca obiect cauze penale.

În motivările excepției de neconstituționalitate se susține, în primul rând, că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Se arată că din interpretarea textului constituțional rezultă că legea penală mai favorabilă se aplică retroactiv, pentru toate infracțiunile comise înainte de intrarea sa în vigoare, indiferent de stadiul procesual în care se află judecarea acestora. Or, limitarea impusă de prevederile de lege criticate, referitoare la reducerea sau chiar înlocuirea pedepsei închisorii numai pentru inculpații care achită prejudiciul până la primul termen de judecată, contravine atât dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, pentru motivele mai sus arătate, cât și celor referitoare la dreptul la un proces echitabil și la egalitatea de tratament. Aceasta, deoarece se creează o discriminare între inculpații față de care procesul penal s-a desfășurat cu celeritate și care, depășind primul termen de judecată, nu mai pot beneficia de legea mai favorabilă, pe de o parte, și cei care s-au sustras de la efectuarea cercetărilor și de la punerea în mișcare a acțiunii penale sau au tergiversat cursul acestora, dar care beneficiază de prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , pe de altă parte. Totodată, se mai susține că este afectat principiul referitor la înfăptuirea justiției, întrucât prejudiciul ce urmează a fi recuperat este stabilit de procuror, iar nu de judecător. În plus, se arată că, pentru a putea beneficia de cauza de impunitate, inculpatul este pus în situația de a acoperi, anticipat pronunțării hotărârii, o pagubă. Or, sub aspect subiectiv această conduită echivalează cu o recunoaștere implicită a comiterii infracțiunii și, pe cale de consecință, presupune stabilirea apriorică a unei vinovății. De asemenea, se mai susține că, prin condiționarea aplicării cauzei de nepedepsire sau de reducere a pedepsei de acceptarea și acoperirea unui cuantum al prejudiciului stabilit de organele de urmărire penală, pagubă care nu poate fi contestată în fața judecătorului, este afectat liberul acces la justiție și dreptul la apărare. În fine, se mai formulează o critică de neconstituționalitate prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție.

Judecătoria Bacău, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 2.491/180/2006 (5.384/2006) și Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 5.017/R/2006 apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Tribunalul Timiș - Secția penală, Tribunalul Bihor - Secția penală, precum și Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 12.757/2005 și Judecătoria Oradea în dosarul nr. 1.676/R/2006 consideră că excepția este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele Curții Constituționale nr. 78D/2007, nr. 85D/2007, nr. 121D/2007 și nr. 455D/2007, consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt de natură să vină în contradicție cu niciunul dintre textele din Legea fundamentală la care autorii excepției și-au raportat criticile de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticat raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Deși în Dosarele Curții Constituționale nr. 85D/2007, nr. 121D/2007, nr. 455D/2007, nr. 540D/2007, nr. 547D/2007 și nr. 580D/2007 în încheierile de sesizare s-au reținut, ca obiect al excepției, dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 241/2005 , din motivarea acesteia rezultă că, în realitate, autorii excepției vizează doar dispozițiile alin. (1) al art. 10 din legea menționată, care au următorul cuprins: "(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 care garantează dreptul de acces liber la justiție - în special dispozițiile alin. (3) al acestui articol privitor la dreptul părților la un proces echitabil -, art. 23 alin. (11) care instituie prezumția de nevinovăție, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică și art. 124 referitor la înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, cu motivări asemănătoare și prin raportare la aceleași prevederi din Constituție ca și în prezenta cauză. Prin mai multe decizii, printre care

Decizia nr. 529 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 2 august 2006,

Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, și

Decizia nr. 276 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, pentru argumentele acolo reținute.

Cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Adrian Jipa în Dosarul nr. 5.395/30/2006 (număr în format vechi 5.162/2006) al Tribunalului Timiș - Secția penală, de Ioan Popan și Ana Dobre în Dosarele nr. 5.075/111/2006 și, respectiv, nr. 5.118/111/2006 ale Tribunalului Bihor - Secția penală, de George Oprișan și Eugen Mihai Mereuță în Dosarele nr. 12.757/2005 și, respectiv, nr. 2.491/180/2006 (număr vechi 5.384/2006) ale Judecătoriei Bacău și de Marioara Lazau și Adrian Laurian Dobai în dosarele nr. 5.017/R/2006 și, respectiv, nr. 1.676/R/2006 ale Judecătoriei Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.