Decizia nr. 618/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1), (1^2) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 43/2002 4 aprilie 2002 (prevederi anume) privind Parchetul Național Anticoruptie
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 alin. (1), (1^2) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Gelu Manea și Laurențiu Postovaru în Dosarul nr. 11.504/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă personal părțile: Gheorghe Pistol, Elena Dascălu, Nicoleta Dumitru și Anne-Marie Hauca, asistată de avocat Anca Popescu-Cruceru, cu delegație la dosar.
Se mai prezintă, depunând totodată delegații la dosar, avocat Alexandru Popa pentru partea Gheorghe Granzulea, avocat Paul Dan Nedelcea pentru părțile Gabriela Bratu, Magdalena Dumitrescu, Sultana Zgură, Maria Moroianu și avocat Valentin Ovedenie pentru părțile Maria Dan, Mircea Radu, Stere Zică și Lucica Vasile. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată că apărătorul autorului excepției Laurențiu Postovaru a depus o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, însoțită de un certificat de concediu medical.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de amânare.
Gheorghe Pistol solicită admiterea cererii de amânare.
Celelalte părți prezente și apărătorii părților se opun cererii de amânare, apreciind că avocatul autorului excepției trebuia să-și asigure substituirea pe perioada concediului.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Partea Gheorghe Pistol lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției.
Părțile și avocații prezenți solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și păstrarea jurisprudenței Curții în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, prin deciziile nr. 876 din 30 noiembrie 2006 și nr. 169 din 27 februarie 2007, Curtea s-a mai pronunțat în sensul respingerii acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 11.504/300/2005, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 13 alin. (1), (1^2) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție.
Excepția a fost ridicată de Gelu Manea și Laurențiu Postovaru, inculpați într-o cauză în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate aduc atingere art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție. În acest sens, se arată, în esență, că, pornind de la obiectul de activitate și atribuțiile Direcției Naționale Anticorupție, stabilite prin lege, analiza prevederilor
și
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
conduce la concluzia că urmărirea penală într-o cauză dată este de competența Direcției Naționale Anticorupție în condițiile în care infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală și ulterior s-a dispus trimiterea în judecată este o infracțiune de corupție propriu-zisă. Configurarea "unei alte situații juridice" este, în opinia autorilor excepției, fără suport legal și poate fi "împiedicată" doar de Curtea Constituțională. Se arată în acest sens că din actele dosarului se poate constata că împotriva inculpaților nu s-a efectuat urmărirea penală și nu au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune de corupție și, prin urmare, "urmărirea penală efectuată de procurorul DNA și trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 11 și
art. 12 lit. a) teza a doua din Legea nr. 78/2000
și art. 194 alin. 1 din Codul penal, în baza dispozițiilor procedurale cuprinse în
art. 13 alin. (1), (1^1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , cu modificările ulterioare, respectiv
art. 22 din Legea nr. 78/2000 , s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României".
Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu creează privilegii sau discriminări între cetățeni, deoarece nu se aplică unei persoane determinate în prealabil, ci oricărei persoane care se află într-una dintre situațiile prevăzute de acestea.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și că aspectele invocate de către autorii excepției nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocaților și părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 13 alin. (1), (1^2) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:
- Art. 13: "(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:
a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;
b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la
art. 8^1 din Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
(1^2) Direcția Națională Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5, art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal, al infracțiunilor prevăzute la
art. 175, 177 și 178-181 din Legea nr. 141/1997
privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
(2) Procurorii specializați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) și (1^2)."
Autorii excepției consideră că acestea aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției din Legea fundamentală.
Examinând excepția, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor
art. 13 alin. (1), (1^2) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 876 din 30 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, și
Decizia nr. 169 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007, respingând excepția de neconstituționalitate.
Cu aceste prilejuri s-a reținut, în esență, că autorii excepției solicită Curții Constituționale cenzurarea unei eventuale interpretări a dispozițiilor ce reglementează activitatea și competența Direcției Naționale Anticorupție, interpretare ce ar determina deturnarea scopului înființării și atribuțiilor specifice acestei direcții, extinderea nelegală a obiectului de activitate și a atribuțiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetățenilor chemați în justiție.
Curtea, în temeiul
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
a respins excepția de neconstituționalitate, apreciind că asemenea critici, vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, nu intră în competența sa de soluționare.
Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 13 alin. (1), (1^2) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Gelu Manea și Laurențiu Postovaru în Dosarul nr. 11.504/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.