Decizia nr. 726/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cascont" - S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 8/91/2002 al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8/91/2002, Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cascont" - S.R.L. din Focșani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006

încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 61 și 115, întrucât a fost adoptată peste termenul în care Guvernul era abilitat să emită ordonanțe în temeiul legii de abilitare adoptate de Parlament și fără a cuprinde motivarea situației extraordinare care a impus reglementarea în regim de urgență a dispozițiilor referitoare la organizarea activității practicienilor în insolvență.

Pe de altă parte, prevederile

art. 29 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 , care instituie interdicția exercitării profesiei de practician în insolvență la tribunale, tribunalele specializate și curțile de apel, precum și la parchetele de pe lângă aceste instanțe la care soțul practicianului în insolvență sau ruda ori afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror, îngrădesc libertatea de exercitare a profesiei de practician, fără nici o justificare necesară și proporțională în cadrul unei societăți democratice. Aceste dispoziții încalcă și principiul comunitar al libertății de prestare a serviciilor, principiu consacrat de art. 5 al Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale. Mai mult, prin efectele pe care le produce, art. 35 lit. a) din ordonanța de urgență criticată aduce atingere dreptului fundamental la respectarea proprietății, întrucât persoana legal numită administrator sau lichidator judiciar într-o cauză, dar care ulterior, în temeiul ordonanței de urgență, se află în stare de incompatibilitate astfel încât calitatea de practician în insolvență i se suspendă, nu își poate recupera sumele de bani cheltuite cu ocazia exercitării profesiei, fapt ce constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal - Judecătorul-sindic apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Temeiul juridic al adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

îl constituie prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora Guvernul poate emite ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Prin emiterea ordonanței în regim de urgență într-un domeniu ce trebuie reglementat prin lege ordinară, Guvernul nu s-a substituit Parlamentului și nu a adus nici o vătămare principiului unicității autorității legislative supreme a statului. Așa fiind, instanța apreciază că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea art. 61 și 115 din Constituție.

În ceea ce privește interdicția exercitării profesiei de practician în insolvență la instanțele și la parchetele de pe lângă aceste instanțe la care soțul practicianului în insolvență sau ruda ori afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror, este menită să înlăture orice suspiciune cu privire la actele și faptele întreprinse de acesta, fiind impusă ca o restrângere teritorială a exercitării activității, aplicabilă în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de lege. Referitor la eventualele drepturi de creanță izvorâte din cheltuielile făcute din fonduri proprii sau din drepturi de remunerație, pot fi soluționate în cadrul procedurii insolvenței de judecătorul-sindic simultan prin hotărârea de înlocuire sau, ulterior, la cererea practicianului înlocuit.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că actul normativ care face obiectul controlului de constituționalitate a fost adoptat în baza dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, iar nu în temeiul legii de abilitare, care are în vedere posibilitatea emiterii de ordonanțe simple, iar nu a celor de urgență. Adoptarea în procedură de urgență a acestor măsuri legislative a fost impusă, pe de o parte, de necesitatea aplicării coerente a noilor prevederi în materia insolvenței -

Legea nr. 85/2006

și, pe de altă parte, "de imperativul amendării reglementării profesiei de practician în noul context de liberalizare a legislației comunitare în materia liberei circulații a serviciilor - Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene".

Contrar susținerii părții contestatoare, Guvernul apreciază că dispozițiile

art. 29 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006

nu sunt de natură a aduce atingere liberului acces la o activitate economică. Astfel, participanților la procedura insolvenței trebuie să li se asigure garanția obiectivității celui care deține atribuțiile manageriale și care trebuie să găsească cele mai eficiente soluții stării de insolvență.

În ceea ce privește prevederile art. 35 lit. a) din ordonanța de urgență criticată, se consideră că suspendarea calității de practician în insolvență are în vedere situațiile expres prevăzute de art. 28 din ordonanța de urgență, fiind o consecință firească a stării de incompatibilitate, cel în cauză redobândindu-și dreptul de a profesa odată ce situația să se regularizează, conform legii.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitatea îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 45 care consacră libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 care vizează rolul și structura Parlamentului, precum și ale art. 115 privitoare la delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 115 din Constituție, Curtea reține că delegarea legislativă reprezintă o procedură de substituire a Guvernului în prerogativele legislative ale Parlamentului, prevederile constituționale stabilind condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe și ordonanțe de urgență, acte normative care produc aceleași efecte ca și legea, în domeniile în care sunt adoptate. Delegarea legislativă, în cazul ordonanțelor de urgență, este dată de însuși textul constituțional, în condițiile respectării de către Guvern a cerințelor prevăzute de Legea fundamentală, iar în situația ordonanțelor adoptate în baza unei legi de abilitare, și prin voința Parlamentului.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006

este adoptată în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție, cu respectarea condițiilor referitoare la situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, la obligația de a motiva urgența măsurii, precum și a condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (6). Astfel, potrivit notei de fundamentare a ordonanței criticate, situația extraordinară este creată de dificultatea aplicării noilor prevederi legislative în domeniul insolvenței -

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, în absența unei reglementări adaptate profesiei de practician în insolvență. Neconcordanța legislativă poate constitui cauza unei practici judecătorești neunitare în ceea ce privește numirea administratorului judiciar sau lichidatorului în gestionarea situației de criză a unei societăți împotriva căreia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței.

Mai mult, în considerarea "angajamentelor asumate de autoritățile române în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, care implică identificarea și eliminarea cât mai rapidă, în mod necesar, anterior aderării, a tuturor aspectelor ce constituie obstacole în calea liberei circulații în spațiul comunitar a bunurilor, capitalurilor, serviciilor și persoanelor, [...] se impune, cu stringență, adoptarea unui act normativ, în regim de urgență, pentru modificarea reglementării profesiei de practician în insolvență".

De asemenea, urgența este justificată și de "necesitatea evitării creării unor blocaje la instanțele de judecată, întrucât, actualmente, judecătorii sindici nu pot numi ca administratori judiciari, respectiv lichidatori decât practicieni în insolvență, or această profesie nu este reglementată distinct și adecvat, nefiind consacrată legislativ decât profesia de practician în reorganizare și faliment".

Pentru motivele expuse, nu pot fi reținute criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 61 și 115 din Constituție.

Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 , Curtea reține că acestea limitează, fără îndoială, posibilitatea exercitării profesiei de practician în insolvență la instanțele și la parchetele de pe lângă acele instanțe la care soțul practicianului în insolvență sau ruda ori afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror, dar nu anihilează libertatea persoanei de a exercita activitatea economică, în condițiile legii, așa cum statuează, de altfel, dispozițiile constituționale ale art. 45. Astfel, interdicția consacrată de textul de lege criticat are scopul de a garanta părților respectarea dreptului la un proces echitabil și constituie premisa unei justiții independente și imparțiale.

Referitor la dispozițiile

art. 35 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 , care prevăd suspendarea calității de practician în insolvență în caz de incompatibilitate, pe durata existenței acestei stări, Curtea constată că acestea, având semnificația unei sancțiuni aplicabile persoanei care nu respectă prevederile legii, respectiv ale art. 28 alin. (1) din ordonanța de urgență, nu sunt de natură a contraveni principiului constituțional al garantării dreptului de proprietate privată. În împrejurarea în care cauza de incompatibilitate survine după desemnarea practicianului în insolvență în calitatea de administrator sau lichidator judiciar, situația juridică a drepturilor de creanță izvorâte, pe de o parte, din cheltuielile avansate de acesta din fonduri proprii în legătură cu exercitarea activității profesionale sau, pe de altă parte, din drepturile de remunerație a serviciului prestat poate fi soluționată de judecătorul-sindic, la cererea practicianului, în cadrul procedurii insolvenței.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cascont" - S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 8/91/2002 al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2007.