Decizia nr. 802/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 244^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Eugenia Șușnea în Dosarul nr. 12.746/299/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde soțul autoarei excepției, depunând procură în acest sens, precum și avocatul celeilalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Mihai Ștreangă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 12.746/299/2005, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 244^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Mihaela Eugenia Șușnea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că, în formulare actuală, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 4, art. 11, art. 24 alin. (1), art. 41 și art. 54 din Constituție, deoarece stabilește facultatea și nu obligația instanței de a suspenda judecata în cazul în care soluționarea procesului depinde de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți.

În continuare, susține că dispozițiile art. 244^1 din Codul de procedură civilă, deoarece permit introducerea recursului doar împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea, iar nu și împotriva celor prin care s-a respins suspendarea, contravin prevederilor art. 16, 20, 21 și 24 din Legea fundamentală.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, prin

Decizia nr. 551 din 6 iulie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 10 august 2006, și

Decizia nr. 262 din 15 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 noiembrie 2002. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 244^1 din Codul de procedură civilă, făcând referire la Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, arată că încheierile de respingere și, respectiv, cele de admitere a cererii de suspendare a cursului judecării procesului au efecte diferite. Astfel, în cazul respingerii cererii de suspendare a judecării procesului, cursul judecății nu se întrerupe, în timp ce în cazul admiterii cererii cauza se suspendă, prin ipoteză, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii care a motivat suspendarea, fapt ce poate lăsa un timp mai mult sau mai puțin îndelungat sub semnul incertitudinii judecarea procesului suspendat.

Avocatul Poporului arată că dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă instituie unul din cazurile de suspendare facultativă a judecății, care dă posibilitatea judecătorului să aprecieze utilitatea suspendării, evitând prelungirea artificială și nejustificată a procesului, asigurând astfel părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credință.

În ceea ce privește dispozițiile art. 244^1 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea nu conțin nici o dispoziție discriminatorie. Regimul juridic diferit, constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul, este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite, ambele fiind condiționate de asigurarea celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 244^1 din Codul de procedură civilă. Alin. 1 al

art. 244^1 a fost modificat prin pct. 34 din Legea nr. 219/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 244 alin. 1 pct. 1: "Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;"

- Art. 244^1: "Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 4 referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 41 referitoare la munca și protecția socială a muncii și ale art. 54 referitoare la fidelitatea față de țară.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în ceea ce privește dispozițiile

art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, a stabilit, cu valoare de principiu, că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existența unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-și exercite rolul activ, sancționând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situația în care suspendarea ar avea caracter imperativ.

În ceea ce privește dispozițiile art. 244^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unei criticii asemănătoare, iar prin

Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, a reținut că textul legal criticat nu conține nici o dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituție, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Față de invocarea dispozițiilor art. 11 și art. 20 din Constituție, se constată că autorul excepției nu a indicat dispozițiile din Declarația Universală a Drepturilor Omului, din pactele sau din celelalte tratate la care România este parte, considerate a fi încălcate de dispozițiile de lege criticate, astfel încât nu poate fi reținută nici această critică de neconstituționalitate.

De asemenea, în ceea ce privește invocarea prevederilor art. 41 și art. 54 din Constituție, se constată că acestea se referă la munca și protecția socială a muncii, respectiv la fidelitatea față de țară, neavând nicio incidență în cauza dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 244^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Eugenia Șușnea în Dosarul nr. 12.746/299/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007.