Decizia nr. 36/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) și art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) și
art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Liviu Pop în Dosarul nr. 1.868/33/2007 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.868/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) și
art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Liviu Pop în dosarul de mai sus având ca obiect executarea unui mandat european de arestare și predarea persoanei supus mandatului autorităților emitente (italiene).
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 124 alin. (3) referitoare la independența judecătorilor care se supun numai legii.
Autorul excepției susține că prevederile
art. 88^1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004
contravin principiului consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituție, deoarece instanța verifică în camera de consiliu dacă mandatul european de arestare conține toate informațiile necesare. O asemenea situație este de natură a încălca dreptul părții de a arăta în fața instanței erori de apreciere fundamentate cu privire la conținutul mandatului și nu al faptei cu privire la care s-a emis.
Articolul 90
alin. (6) din
este neconstituțional deoarece limitează dreptul arestatului de a se apăra doar la posibilitatea de a-și manifesta dezacordul cu privire la erori materiale asupra identității ori de a invoca unul din motivele de refuz limitativ prevăzute de art. 88 din aceeași lege. Or, cu ocazia audierii arestatului, prin neacordarea dreptului de a supune atenției instanței române existența unor împrejurări de fapt care sunt de natură să nu justifice suficiente temeiuri pentru privarea de libertate dispusă de autoritatea judiciară străină, se încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, cu consecința înfrângerii independenței judecătorului român.
În sfârșit,
art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
contravine dreptului la apărare, deoarece persona arestată este numai informată cu privire la conținutul mandatului și nu i se comunică nimic referitor la conținutul ori temeiurile hotărârii ce a stat la baza acestuia.
Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să afecteze dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil ori independența judecătorului.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea în sarcina judecătorului a obligației de a verifica informațiile existente în conținutul mandatului european de arestare nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare al persoanei solicitate. De altfel, persoana solicitată are la îndemână o serie de garanții procesuale de natură să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului de apărare: posibilitatea invocării unor motive obligatorii de refuz al executării, audierea persoanei arestate, existența posibilității de a formula recurs împotriva hotărârii cu privire la executarea mandatului de arestare etc. Judecătorul român hotărăște asupra arestării persoanei, solicitată în temeiul legii, numai după ce a verificat în prealabil dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, dar nu se pronunță cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunității arestării.
În sfârșit, faptul că judecătorul român verifică doar conținutul mandatului de arestare nu este de natură să aducă atingere principiului independenței judecătorilor și al supunerii lor numai legii, această atribuție reprezentând concretizarea principiului recunoașterii și încrederii reciproce, reglementat de dispozițiile
art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , în conformitate cu Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) și
art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, așa cum au fost modificate prin
pentru modificarea și completarea
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conținut:
- Art. 88^1 alin. (2): "Instanța verifică dacă mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute la art. 79 alin. (1).";
- Art. 90 alin. ( 6): "Opoziția persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.";
- Art. 91 alin. (1): "Persoana are dreptul să fie informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare.";
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 90 din Legea nr. 302/2004
au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 583 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată o excepție similară pentru considerentele acolo arătate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Distinct de acestea, Curtea mai constată următoarele:
Potrivit
art. 88^1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , instanța verifică dacă mandatul european de arestare conține informațiile referitoare la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente, indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect care se încadrează în dispozițiile referitoare la obiectul și condițiile emiterii mandatului european de arestare ori la îndeplinirea condițiilor care enumeră faptele care dau loc la predare chiar în absența dublei incriminări.
Autorul excepției susține că aceste norme contravin dreptului la apărare, deoarece verificarea efectuată de instanță nu se face în ședință publică.
O astfel de critică nu poate fi primită deoarece toate aceste documente verificate de judecătorul român sunt atașate la dosar, putând fi deci examinate și de persoana vizată de mandatul european de arestare. Textul criticat nu îngrădește în niciun fel dreptul la apărare. Dimpotrivă, aceste dispoziții legale nu cuprind nicio încălcare a textelor constituționale invocate, permițând cunoașterea efectivă de către persoanele solicitate a hotărârii judecătorești care a stat la baza mandatului european. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotărârii judecătorești pronunțate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă, unde persoana solicitată va beneficia de toate garanțiile procesuale existente. Totodată, Curtea, prin
Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, a stabilit că judecătorul român va hotărî asupra arestării persoanei solicitate după ce în prealabil a verificat respectarea condițiilor necesare referitoare la emiterea mandatului european de arestare.
Așa fiind, ținând cont și de aceste din urmă argumente, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la neconstituționalitatea
art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1 alin. (2), art. 90 alin. (6) și
art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Liviu Pop în Dosarul nr. 1.868/33/2007 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. Ioan Vida Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.