Decizia nr. 103/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (1) și ale art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, precum și a legii în ansamblul ei
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (1) și
art. 67 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Saadi Fadhil și Ata Firas Saleh Al Shimaki în Dosarul nr. 6.616/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 1.344D/2007 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba arabă, desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Rashed Abdullah Abdul Rahman.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.345D/2007 și nr. 1.485D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Samir Ali Seif, respectiv de Muhammad Waseem în dosarele nr. 5.230/302/2007 și nr. 16.426/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarele nr. 1.500D/2007 și nr. 1.501D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, precum și a legii în ansamblul ei, ridicată de Sergiu Galatonov, respectiv de Natalia Galatonov și Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în dosarele nr. 12.134/325/2007 și nr. 12.132/325/2007 ale Judecătoriei Timișoara.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că în dosarele nr. 1.344D/2007, nr. 1.345D/2007, nr. 1.485D/2007 și nr. 1.501D/2007, partea Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția azil și integrare a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepțiilor de neconstituționalitate.
Curtea, având în vedere identitatea parțială dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.501D/2007, nr. 1.500D/2007, nr. 1.485D/2007 și nr. 1.345D/2007 la Dosarul nr. 1.344D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a-și exprima opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Acesta pune concluzii de respingere a excepției, arătând că textele de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.616/302/2007, respectiv încheierile din 13 august 2007 și 5 octombrie 2007, pronunțate în Dosarele nr. 5.230/302/2007 și nr. 16.426/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) și
art. 67 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România.
Excepțiile au fost ridicate de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Saadi Fadhil și Ata Firas Saleh Al Shimaki, de Samir Ali Seif, respectiv de Muhammad Waseem în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări - Direcția azil și integrare de respingere a unor cereri de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecție subsidiară.
Prin încheierile din 28 septembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 12.134/325/2007 și nr. 12.132/325/2007, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România și a legii în ansamblul ei.
Excepțiile au fost ridicate de Sergiu Galatonov, respectiv de Natalia Galatonov și Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări - Direcția azil și integrare de respingere a cererii de azil.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin, în esență, că textele de lege criticate, care stabilesc competența materială a judecătoriilor, respectiv a tribunalului - secția de contencios administrativ în materia judecării plângerii împotriva hotărârii de soluționare a cererii de azil, respectiv a recursului, contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. k) și p) și ale art. 126 alin. (6) din Constituție, norme potrivit cărora contenciosul administrativ și regimul general privind protecția socială se reglementează prin lege organică, iar controlul judecătoresc al actelor autorităților publice este garantat, cu anumite excepții, pe calea contenciosului administrativ.
Se susține în acest sens că hotărârile Oficiului Român pentru Imigrări sunt "veritabile acte administrative", iar competența materială de judecată în materia contenciosului administrativ revine, după caz, tribunalelor sau curților de apel, iar nu și judecătoriilor. Excepțiile de la această regulă pot viza doar acele acte administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică sau prin alte acte normative care pot reglementa în domeniul legii organice, o altă procedură judiciară. Prin urmare, în privința judecării plângerii împotriva hotărârilor de soluționare a cererii de azil, competența materială de judecată ar trebui să urmeze regulile dreptului comun în materie prevăzute de
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , și nu cele cuprinse în
Legea nr. 122/2006 , lege ordinară, care, contrar normelor constituționale invocate, stabilește o procedură specială de contestare a actelor autorității competente în domeniul acordării azilului.
Se mai precizează că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România stabilește competența materială a curților de apel în ceea ce privește soluționarea plângerilor privind actele de expulzare sau de părăsire a țării de către străini, în timp ce
prevede un regim mixt al competenței materiale în materia azilului, respectiv a judecătoriei ca primă instanță și a tribunalului - secția de contencios administrativ ca instanță de recurs.
Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate conțin norme de procedură, asupra cărora legiuitorul suveran are drept de opțiune, fără ca prin aceasta să se poată pretinde încălcarea art. 126 alin. (6) din Constituție, referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative. În cazul de față, noțiunea de "contencios administrativ" a fost folosită de legiuitor în sens larg, acela al controlului judiciar privind orice act emis de o autoritate publică, iar nu în sensul restrâns, reglementat de
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel că prin lege specială este posibilă reglementarea unei proceduri speciale, derogatorii. În plus, argumentele ce însoțesc excepția de neconstituționalitate vizează în principal neconcordanța dintre dispozițiile privind competența instanțelor judecătorești cuprinse în
și cele similare din
Legea nr. 554/2004 , ceea ce nu atrage însă neconstituționalitatea actului normativ atacat.
Judecătoria Timișoara opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru motivul că hotărârile emise de către Oficiul Român pentru Imigrări nu pot fi circumscrise noțiunii de act administrativ, astfel că
nu ar fi putut fi încadrată în sfera legilor organice, așa cum susțin autorii excepției.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instituirea unei proceduri speciale în materia azilului prin prevederi ale
Legii nr. 122/2006 , derogatorii de la dispozițiile
Legii nr. 554/2004 , nu este de natură a aduce atingere dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. k) și art. 126 alin. (6) din Constituție, întrucât controlul judecătoresc al actelor Oficiului Român pentru Imigrări, prin care se acordă protecția subsidiară sau se respinge cererea de azil, este asigurat. În plus, apreciază că prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, invocate ca fiind încălcate, nu au incidență în cauză, deoarece regimul general privind protecția socială nu are nicio legătură cu regimul special al statutului de refugiat sau de beneficiar al protecției subsidiare, reglementat de
Avocatul Poporului, prin punctul său de vedere, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) și ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, fiind constituționale. În plus, menționează că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează o problemă de aplicare a legii, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (1) și
art. 67 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, precum și
în ansamblul ei. Dispozițiile art. 64 alin. (1) au fost modificate prin
art. 6 pct. I, subpct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007
privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, astfel că textele de lege criticate au următorul conținut:
- Art. 64 alin. (1) - Soluționarea plângerii:
"(1) Plângerea se soluționează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.";
- Art. 67 - Soluționarea recursului:
"Recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de către tribunalul - secția de contencios administrativ - în a cărui circumscripție se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată."
Autorii excepției consideră că textele de lege menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. k) și p), potrivit cărora contenciosul administrativ, pe de o parte, și regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială, pe de altă parte, se reglementează prin lege organică, și pe cele ale art. 126 alin. (6), care garantează, cu anumite excepții, controlul judecătoresc al actelor autorităților publice pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că în jurisprudența sa recentă a mai examinat conformitatea textelor de lege atacate față de aceleași norme constituționale invocate și în prezenta cauză și din prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare.
Astfel, prin
Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008 , nepublicată încă, instanța de contencios a statuat, în esență, că " Legea nr. 122/2006
privind azilul în România este o lege specială, care reglementează o materie distinctă de cea a contenciosului administrativ. Fiind ea însăși o lege specială, nu i se pot aplica prin analogie dispozițiile unei alte legi speciale. Este un principiu consacrat în teoria generală a dreptului că, acolo unde legea specială nu prevede, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale dreptului comun, în niciun caz nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare. Or, dreptul comun îl constituie, atât în ceea ce privește materia azilului, cât și în cea a contenciosului administrativ, prevederile Codului de procedură civilă". Ca atare, Curtea a reținut că "dispozițiile din
Legea nr. 122/2006 , care prevăd că judecătoriile și tribunalele sunt instanțele competente să soluționeze în fond și, respectiv, în recurs plângerile împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat ori a altei forme de protecție în România, nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției".
În plus, Curtea a mai observat, cu același prilej, că "instanța de fond urmează să decidă asupra propriei sale competențe, fie din oficiu, fie soluționând excepția lipsei de competență materială ridicată, eventual, de partea interesată, aceasta nefiind o problemă de constituționalitate, ci una de stabilire a legii aplicabile și de interpretare a acesteia".
Întrucât, față de aspectele examinate de Curte cu prilejul pronunțării deciziei menționate, în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, considerentele la care s-a făcut referire își mențin valabilitatea și în acest dosar, Curtea urmând să respingă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
În plus, autorii excepției de față invocă în motivare și prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, referindu-se în special la regimul de reglementare a protecției sociale prin lege organică. Or, chiar dacă
privind azilul în România stabilește, în principal, condițiile de acordare a azilului pentru cetățenii străini și apatrizi, precum și procedura de urmat pentru soluționarea litigiilor declanșate între aceștia și autoritățile competente a acorda o formă de protecție umanitară, nu se poate ajunge la concluzia că obiectul de reglementare a legii îl constituie, în principal, protecția socială, pentru ca dispozițiile constituționale invocate să fie aplicabile. Prin urmare, Curtea reține că aceste norme fundamentale nu au incidență în cauză.
Totodată, Curtea observă că în motivarea excepției autorii au invocat și neconstituționalitatea
privind azilul în România în ansamblul său, însă fără a indica un text din Constituție distinct, pretins a fi încălcat.
Luând în considerare susținerile de ordin general, referitoare la neconcordanța dintre actul normativ criticat și
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
sau
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România - critici ce nu pot fi primite de Curte, în măsura în care vizează aspecte de necorelare a legislației -, precum și considerentele reținute prin
Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008 , amintită mai sus, prin care s-a stabilit că dispozițiile examinate din
nu încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, rezultă că și această critică de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (1) și ale
art. 67 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Saadi Fadhil și Ata Firas Saleh Al Shimaki, respectiv de Samir Ali Seif și Muhammad Waseem în Dosarul nr. 6.616/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București, respectiv dosarele nr. 5.230/302/2007 și nr. 16.426/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, precum și a dispozițiilor
art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România și a legii în ansamblul ei, excepție ridicată de Sergiu Galatonov și, respectiv, Natalia Galatonov și Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în dosarele nr. 12.134/325/2007 și, respectiv, nr. 12.132/325/2007 ale Judecătoriei Timișoara.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Claudia Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.