Decizia nr. 221/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială "CONCID" - S.A. din Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 7.576/190/2006 (număr în format vechi 7.556/C/2006) al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru Societatea Comercială "CONCID" - S.A., avocat Ovidiu Domnici, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Face referire la

Decizia nr. 870/2007

prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2005 . Susține că decizia menționată reprezintă un element nou, de natură a determina schimbarea practicii Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.576/190/2006 (număr în format vechi 7.556/C/2006), Judecătoria Bistrița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "CONCID" - S.A. din Bistrița-Năsăud într-o cauză având ca obiect o acțiune civilă privind obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate încalcă dreptul de proprietate privată. În acest sens, arată că societățile comerciale cu capital privat se află la discreția chiriașilor, care pot solicita oricând vânzarea locuințelor la un preț modic. De asemenea, face referire la

Decizia nr. 870/2007

prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2005 . Arată că în decizia menționată Curtea Constituțională a reținut neconstituționalitatea unor prevederi prin care, în esență, statul impunea autorităților locale prețul la care să vândă bunurile aflate în domeniul privat al acestora. Astfel, alin. 4 al

art. 7 din Legea nr. 85/1992

este neconstituțional, întrucât de această dată se impune prețul de vânzare unei societăți pe acțiuni, cu capital integral privat. Susține că

Decizia nr. 870/2007

reprezintă un element nou, de natură a determina schimbarea practicii Curții Constituționale în ceea ce privește obligativitatea unui preț impus.

Judecătoria Bistrița - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 201/2005, 378/2005, 525/2006, 562/2006, 625/2006, 682/2006, 564/2007.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992

sunt constituționale. În acest sens, consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, întrucât conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Face referire la deciziile nr. 378/2005, nr. 270/2002, nr. 562/2006 și nr. 525/2006 prin care Curtea Constituțională a statuat că prevederile

art. 7 din Legea nr. 85/1992

sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 44 și 135 din Constituție, ci și legitime din punct de vedere economic, social și moral. Totodată, arată că, în deciziile nr. 109/2004, nr. 625/2006 și nr. 564/2007, Curtea Constituțională a reținut că, prin prevederile de lege criticate, se instituie o limitare legală a dreptului de proprietate, exercitat de unitățile economice sau de societățile comerciale asupra acestor locuințe, indiferent dacă acestea au capital integral privat sau de stat, iar critica privind prețul de vânzare al locuințelor este un aspect ce nu privește constituționalitatea textului de lege invocat, ci o problemă de opțiune legislativă. În același mod, în deciziile nr. 324/2001 și nr. 270/2002, Curtea a reținut că legiuitorul a înțeles să stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 alin.1 și 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată ultima oară în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având următorul cuprins:

"Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi.

[...]

Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 ."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra constituționalității prevederilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002,

Decizia nr. 252 din 15 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 6 august 2004,

Decizia nr. 362 din 23 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 1 noiembrie 2004,

Decizia nr. 388 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.168 din 9 decembrie 2004,

Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007,

Decizia nr. 1.024 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, statuând că aceste prevederi sunt constituționale.

Curtea a constatat că textele de lege consacră o normă de justiție socială, întrucât dau posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază, Curtea a apreciat că dispozițiile criticate sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 44 din Constituție, ci și legitime din punct de vedere economic, social și moral.

În legătură cu invocarea încălcării art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar, prin cumpărarea acestora, nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.

În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri au fost construite aceste locuințe, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituțională - o obligație în rem, instituită în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.

Mai mult, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, "Conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".

De asemenea, Curtea observă că autorul excepției critică și alin. 4 al

art. 7 din Legea nr. 85/1992

în ceea ce privește prețul de vânzare al locuințelor. Or, aceasta este o problemă de opțiune legislativă, iar nu o problemă de constituționalitate. Legiuitorul a înțeles să stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor.

Curtea constată că, chiar dacă dispozițiile

art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992

instituie o limitare a exercițiului dreptului de proprietate al societăților comerciale asupra acestor locuințe, o atare limitare este conformă prevederilor constituționale invocate, fiind justificată din punct de vedere juridic, social și moral, limitare ce a fost preluată odată cu privatizarea unităților respective.

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială "CONCID" - S.A. din Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 7.576/190/2006 (număr în format vechi 7.556/C/2006) al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.