Decizia nr. 279/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Florin Bucur Vasilescu- judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, invocată de Anghene Tudorita în Dosarul nr. 63/1996 al Judecătoriei Constanta.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19 iunie 1997 și apoi pentru data de 27 iunie 1997. La acea data, datorită imposibilității întrunirii completului, pronunțarea a fost amânată pentru data de 1 iulie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Judecătoria Constanta, prin Încheierea din 26 iulie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 63/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de inculpata Anghene Tudorita. În susținerea excepției se arata ca art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală este neconstitutional "dacă acesta se interpretează în sensul că numai măsura arestării preventive dispusă de instanța în cursul judecații trebuie prelungită după expirarea duratei de 30 de zile, conform art. 23 din Constituție, și nu și măsura arestării preventive dispusă de procuror în faza de urmărire penală, când dosarul se afla în faza de judecată și durata de 30 de zile dispusă prin mandatul de arestare a expirat".
Exprimandu-și opinia, Judecătoria Constanta apreciază ca prevederile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală trebuie interpretate "în sensul că măsura arestării preventive în acea faza a procesului penal care este judecata, indiferent dacă inculpatul a fost arestat de procuror în faza de urmărire penală sau de către instanța în faza de judecată, durează până la soluționarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanța dispune revocarea ei". Se arata, de asemenea, ca aceasta interpretare a art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală sta la baza practicii tuturor instanțelor judecătorești, care, o dată sesizate prin rechizitorul Parchetului cu cauze în care exista inculpați arestați, nu mai prelungesc măsura arestării preventive conform art. 155 și următoarele din Codul de procedură penală și art. 23 din Constituție.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Guvern se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, în speta fiind vorba de o gresita aplicare a legii de către instanța de fond. Se arata ca, întrucât între data sesizării instanței prin rechizitoriu și data expirării mandatului de arestare de 30 de zile emis de procuror rămân câteva zile, această măsură preventivă încetează de drept în baza art. 140 alin. 1 și art. 185 alin. 2 din Codul de procedură penală, până când instanța, la prima înfățișare, verifica din oficiu legalitatea luării și menținerii măsurii arestării.
Se specifică faptul ca menținerea măsurii arestării peste durata de 30 de zile, fără ca aceasta să fie prelungită, este ilegala.
Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.
*) Definitivă prin nerecurare.
Nicolae Popa - președinte
Articolul 149
alin. 3 din Codul de procedură penală prevede: "Arestarea inculpatului în cursul judecații durează până la soluționarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanța dispune revocarea ei".
În motivarea excepției s-a arătat ca prevederile art. 149 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor art. 23 din Constituție.
În textul invocat se stipulează ca durata arestării inculpatului nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când este prelungită în condițiile legii. În alineatul final al aceluiași articol se prevede că arestarea inculpatului în cursul judecații durează până la soluționarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanța dispune revocarea ei.
Curtea retine ca textul de mai sus contrazice dispozițiile art. 23 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia arestarea se face în temeiul unui mandat special emis de magistrat pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalității mandatului - adauga textul constituțional - arestatul se poate plange judecătorului, care este obligat să se pronunțe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanța de judecată. Menținerea măsurii arestării peste durata de 30 de zile, fără ca aceasta sa fi fost prelungită, este ilegala.
Textul constituțional nu face nici o distincție între împrejurarea ca arestarea este dispusă în faza de urmărire penală sau cea de judecată. Prelungirea arestării trebuie aprobată de instanța judecătorească chiar în ipoteza în care a fost dispusă în faza judecații, sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituție fiind acela al ocrotirii libertății individuale, indiferent dacă arestarea are loc în faza de urmărire penală sau în cea de cercetare judecătorească. În caz contrar, ar rezultă ca aceasta ocrotire are caracter parțial, limitându-se doar la perioada în care se desfășoară activitatea de urmărire penală.
De altfel, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin respingerea recursului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile art. 149 alineatul final din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că durata arestării, dispusă de instanța în cursul judecații, poate depăși 30 de zile, fără a mai fi necesară prelungirea în condițiile art. 23 din Constituție.
Rezultă, asadar, fără echivoc, ca și instanța de judecată este obligată să respecte termenul de 30 de zile pentru reînnoirea mandatului de arestare.
Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Fața de aceasta, se retine ca excepția de neconstituționalitate este fondată, urmând a fi admisă.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Anghene Tudorita în Dosarul nr.
63/1996 al Judecătoriei Constanta.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 1997.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Nicolae Popa Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.