Decizia nr. 938/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Simon Adolf în Dosarul nr. 892/59/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Tribunalului Bihor- Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.027D/2008 și nr. 1.653D/2008 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.653D/2008 la Dosarul nr. 1.027D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 31 martie 2008 și 25 iunie 2008, pronunțate în dosarele nr. 892/59/2007 și nr. 925/271/2006, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală și Tribunalul Bihor - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Simon Adolf și Relu Teodorescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 124 alin. (2), precum și art. 5 paragraful 1 lit. a), art. 11 paragraful 1, art. 14 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la aceeași Convenție.

De asemenea, sunt afectate și dispozițiile constituționale ale art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit căruia nimeni nu poate fi întemnițat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală, deoarece este nemulțumit de faptul că este posibilă sancționarea penală a unei persoane care lasă o filă cec cu titlu de garanție și nu ca mijloc de plată. În opinia sa fapta de natura celei reținute este prevăzută nu de Codul penal, ci de

art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 .

Curtea de Apel Timișoara - Secția penală nu șî-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

Tribunalul Bihor -Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată deoarece în toate sistemele de drept înșelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată și sever sancționată, al cărui element material are drept premisă o acțiune, respectiv o omisiune de a induce cocontractantul într-o eroare determinată la încheierea contractului. Așadar, înșelăciunea, în oricare din variantele sale, protejează patrimoniul și încrederea participanților la raporturile juridice patrimoniale tocmai pentru a asigura, între altele, liberul acces al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă. De asemenea, textul legal nu conține nicio normă care să aducă atingere dreptului părților interesate la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil și nu aduce atingere principiului constituțional potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

În plus, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, astfel că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să se stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal cu denumirea marginală Înșelăciunea, care au următorul conținut:

"Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 215 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Simon Adolf în Dosarul nr. 892/59/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2008.