Decizia nr. 994/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 și art. 30 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.805/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.805/3/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 și art. 30 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauză privind soluționarea unei cereri de recuzare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că instanța de judecată a încălcat prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu i-a dat posibilitatea să-și susțină cererea de recuzare a judecătorilor, pe care a formulat-o în cauză.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că prevederile criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 28 și art. 30 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin încheierea de sesizare, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu prevederile art. 28 și art. 30 din Codul de procedură civilă.

Curtea observă însă că dispozițiile art. 30 alin. 3 din Codul de procedură civilă au fost abrogate în mod expres prin

art. I pct. 7 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

În aceste condiții, prin prezenta decizie Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 28 și art. 30 alin.1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 28: "1. Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutore, curator sau director al unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au interes personal în judecarea pricinii.

2. Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

2^1. Cererile de recuzare a instanțelor ierarhic superioare formulate la instanța care soluționează litigiul sunt inadmisibile.

3. Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător.";

- Art. 30: "1. Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.

2. În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanța ierarhic superioară.

[...]

4. Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluționează de instanța în fața căreia au fost formulate."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților.

Examinând excepția, Curtea constată că prin

Decizia nr. 265 din 6 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008, s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, excepția fiind ridicată de același autor, cu o motivare similară.

Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că textele de lege criticate reprezintă norme procedurale care țin de opțiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Cu privire la critica referitoare la dispozițiile art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Recuzarea nu poate fi, în consecință, decât individuală, și nu colectivă, și nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii.

Totodată, Curtea a statuat că prin textele de lege criticate legiuitorul nu a înțeles să restrângă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestor drepturi constituționale.

De asemenea, Curtea a reținut că, în măsura în care normele legale criticate nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței lor, susținerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei și nu poate fi primită. Aceste reguli de procedură se justifică prin intenția legiuitorului de a împiedica tergiversarea înfăptuirii actului de justiție, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ținându-se seama și de interesele legitime ale celorlalte părți, nu numai de cele ale părții care a formulat cererea de recuzare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 și art. 30 alin. 1, 2 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.805/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.