Decizia nr. 1098/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 266-287 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Kaviar House București" - S.R.L. - Filiala Tulcea în Dosarul nr. 295/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2008 și, ulterior, 15 octombrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 295/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 266-287 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Kaviar House București" S.R.L. - Filiala Tulcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate instituie o procedură jurisdicțională destinată a servi exercitării dreptului persoanei vătămate de a ataca actele unei autorități publice. Potrivit art. 52 alin. (2) din Constituție, condițiile și limitele exercitării acestui drept, deci implicit procedura de soluționare a contestației împotriva actului administrativ vătămător, se stabilesc prin lege organică.

În ierarhia actelor normative, legile organice au un regim special cu privire la edictare, adoptare, abrogare etc., datorat importanței majore a domeniilor pe care le reglementează. Însă, nici

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

și nici

Legea sa de aprobare nr. 337/2006

nu au respectat condițiile constituționale prevăzute pentru adoptarea unei legi cu caracter organic.

Mai mult, în condițiile în care Constituția a consfințit principiul potrivit căruia numai prin lege organică se pot înființa instanțe specializate în anumite materii, constituirea unor astfel de complete apare ca fiind în evidentă contradicție și cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înființării de instanțe extraordinare.

Pe de altă parte, ordonanța prevede dreptul persoanei vătămate de a face plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu la instanța judecătorească competentă, această plângere fiind calificată drept recurs și constituind unicul grad de jurisdicție reglementat. Or, în condițiile în care Constituția prevede dreptul de a exercita cel puțin o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate de instanță, rezultă că dispozițiile criticate încalcă principiul dublului grad de jurisdicție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor reprezintă un organ administrativ cu atribuții jurisdicționale, care își desfășoară activitatea în temeiul art. 21 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia "jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând că prin înființarea completelor de judecată din cadrul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nu se constituie instanțe judecătorești, în sensul determinat de Legea fundamentală, ci se realizează o jurisdicție specială administrativă facultativă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 266-287 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 337/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 52 alin. (2) privitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (5) referitor la ordonanțele de urgență, art. 125 alin. (1) care prevăd statutul judecătorilor, art. 126 alin. (1), (2) și (5) referitoare la instanțele judecătorești și ale art. 129 care stabilesc dreptul exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Curtea constată că, prin

Decizia nr. 569 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, a fost admisă excepția referitoare la dispozițiile

art. 281 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și s-a constatat că textul este neconstituțional în măsura în care nu permite ca plângerea împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor să fie adresată și direct instanței de judecată competente.

Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la celelalte dispoziții criticate, Curtea constată că, asupra constituționalității lor, prin raportare la aceleiași prevederi din Constituție, s-a pronunțat în mai multe rânduri, de exemplu prin

Decizia nr. 690/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007, sau prin

Decizia nr. 887/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007. Cu acele prilejuri s-a reținut netemeinicia criticilor invocate, iar rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 266-287 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Kaviar House București" - S.R.L. - Filiala Tulcea în Dosarul nr. 295/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2008.

PREȘEDINTELE

CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

*

OPINIE SEPARATĂ

Consider că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 266-287 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii este întemeiată și ar fi trebuit admisă pentru următoarele motive:

Examinând excepția de neconstituționalitate, am constatat că, asupra constituționalității textelor de lege criticate, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 690/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007 sau prin

Decizia nr. 887/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007. Cu acele prilejuri s-a reținut că dispozițiile criticate reglementează "o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Pentru soluționarea contestațiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Referitor la legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, prin

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu contravine dispozițiilor constituționale, atâta timp cât decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești, iar "existența unor organe administrative de jurisdicție nu poate să ducă la înlăturarea intervenției instanțelor judecătorești în condițiile legii. În atare situație este exclusă posibilitatea ca un organ al administrației publice, chiar cu caracter jurisdicțional, să se substituie instanței judecătorești", astfel încât părților nu li se poate limita exercitarea unui drept consfințit de Constituție. Sub acest aspect, dispozițiile art. 283 alin. (1) prevăd dreptul persoanei interesate de a formula plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu, prevederile art. 283-285 din ordonanță stabilind instanța competentă să o soluționeze, precum și procedura specială de judecată aplicabilă.

Pe de altă parte, ordonanța prevede în mod expres în art. 255 alin. (1) că "persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare". Or, într-o atare situație, dispozițiile criticate satisfac pe deplin cerința constituțională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicțională și formularea unei acțiuni direct în fața instanței judecătorești, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ. Mai mult, dispozițiile legale criticate constituie expresia prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei".

Însă, dispozițiile legale criticate cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 337/2006 , nu respectă exigențele constituționale impuse de prevederile art. 52 alin. (2) din Constituție, conform cărora "Condițiile și limitele exercitării acestui drept [al persoanei vătămate de o autoritate publică] se stabilesc prin lege organică".

Astfel,

Legea nr. 337/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, supusă examinării, este o lege ordinară, fiind adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituție, care prevăd că "Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră".

Mai mult, întrucât prevederile art. 287 alin. (2) din ordonanță stabilesc că "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu dispozițiile

Legii nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare, în măsura în care nu sunt contrare", confirmă faptul că ordonanța criticată conține norme derogatorii de la legea contenciosului administrativ, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. k), care statuează că "Prin lege organică se reglementează:[...]

k) contenciosul administrativ".

Având în vedere argumentele expuse, pe cale de consecință, sunt încălcate și normele constituționale ale art. 76 alin. (1), - "Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere" și ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

Neconstituționalitatea extrinsecă astfel reținută are eficiență destructivă asupra legii și asupra ordonanței în ansamblul lor, fiind de neconceput ca acestea să fie doar pro parte lege organică, rămânând, totodată, pro parte lege ordinară.

În considerarea celor arătate, apreciem excepția de neconstituționalitate ca întemeiată, iar critica cu un atare obiect ar fi trebuit admisă.