Decizia nr. 1238/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Șerban Simedrea în Dosarul nr. 5.415/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții faptul că autorul excepției a transmis la dosar un înscris prin care arată următoarele: cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Curtea Constituțională a fost sesizată ilegal de către instanța de judecată, existând în precedent o decizie pronunțată referitoare la aceste texte de lege, respectiv

Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008 ; cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , consideră că este "consistent argumentată" și, ca atare, așteaptă soluționarea acesteia; în legătură cu neparticiparea la ședința publică de judecată în fața Curții Constituționale, solicită ca, "în decizia ce va fi dată publicității, să se menționeze că autorul excepției a fost legal citat, dar, fiind invalid de gradul 1, cu un picior amputat, nu a putut veni, pentru că sediul Curții Constituționale nu are facilitățile prevăzute de lege pentru accesul și prezența în clădire a persoanelor cu handicap fizic".

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Referitor la cererea de renunțare a judecării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , acesta precizează că, excepția de neconstituționalitate fiind de ordine publică, nu se aplică principiul disponibilității, astfel că asupra acesteia Curtea urmează să se pronunțe. Pe fond, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a acestei excepții de neconstituționalitate, precum și de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.415/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Excepția a fost ridicată de Șerban Simedrea într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile cuprinse la

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004

contravin principiului egalității în drepturi, accesului liber la justiție, dreptului la apărare și principiului potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Aceasta, deoarece ele prevăd obligația plății despăgubirilor de către persoana fizică responsabilă de elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ vătămător, în solidar, însă, cu autoritatea publică al cărei funcționar acesta este, fără ca acea autoritate să fie parte în proces și fiind, în schimb, sancționată. Apreciază, în plus, că principiul solidarității anulează responsabilitatea personală a persoanei fizice. În ceea ce privește dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , sintagma referitoare la termenul de 48 de ore de la pronunțare pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curții Constituționale, se arată că acestea, prin termenul prea scurt prevăzut, anihilează, practic, dreptul la recurs al unei persoane suferinde de un handicap fizic, cum este și exemplul său.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu contravin normelor fundamentale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, pe de o parte, dispozițiile art.16 alin. (1) teza finală din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziții modificate prin

art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul conținut: "(1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă."

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, totodată, și prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu următorul conținut:

"(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorul excepției consideră că textele de lege menționate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la principiul egalității în drepturi, al art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, al art. 24 alin. (1) prin care se garantează dreptul la apărare, al art. 50 - "Protecția persoanelor cu handicap" și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată următoarele:

În ceea ce privește cererea de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , formulată de autorul excepției ulterior invocării acesteia, Curtea observă că aceasta nu este admisibilă.

Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 13 martie 2008, invocată de autorul excepției, privește, într-adevăr, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , a fost ridicată de același autor și a fost motivată cu aceleași argumente, însă într-un alt dosar al instanței de judecată. Ca atare, nu se poate invoca excepția puterii de lucru judecat, astfel ca excepția de neconstituționalitate în discuție să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 163 din Codul de procedură civilă. În plus, este cunoscut faptul că, sub aspect procedural, principiul disponibilității nu se aplică în materia excepțiilor procedurale de ordine publică, așa cum este și excepția de neconstituționalitate.

Examinând critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel cum a fost invocată și în fața instanței de judecată, Curtea constată, însă, că această excepție de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 . Astfel, deși redă prevederile art.16 alin.(1) în forma actuală, critica autorului excepției vizează, în continuare, redactarea anterioară a acestuia, respectiv sintagma "autoritate publică respectivă". În prezent, textul legal în vigoare se referă la "autoritatea publică pârâtă", în ceea ce privește solidaritatea dintre aceasta și persoana vinovată, obligată la plata despăgubirilor acordate de instanță. Prin urmare, Curtea constată că, față de cele reținute prin

Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008 , prin prezenta excepție de neconstituționalitate nu au fost aduse elemente noi, astfel că atât considerentele, cât și soluția pronunțată cu acel prilej se mențin și în cauza de față.

Cât privește dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea observă că acestea sunt criticate ca fiind contrare principiului egalității în drepturi, reglementat de art. 16 din Constituție, accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din aceasta, precum și normelor fundamentale ale art. 50, referitoare la protecția persoanelor cu handicap. Autorul excepției susține, în acest sens, că termenul de 48 de ore de la pronunțare pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curții Constituționale este prea scurt și anihilează practic dreptul la recurs al unei persoane suferinde de un handicap fizic, cum este și cazul său.

O asemenea critică a mai fost examinată în jurisprudența Curții Constituționale. Prin

Decizia nr. 922 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, Curtea a reținut că "natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleași rațiuni legiuitorul a instituit și regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cât și la soluționarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea dreptului de acces la instanță sau la folosirea căilor de atac".

Curtea constată că cele mai sus reținute prin decizia indicată sunt aplicabile și cauzei de față.

În ce privește aspectul particular pe care îl prezintă autorul excepției, aceea de persoană cu handicap, Curtea apreciază că acesta nu constituie un motiv care să determine neconstituționalitatea unui text de lege. Protecția specială de care se bucură, potrivit art. 50 din Constituție, această categorie de persoane se concretizează într-o serie de măsuri specifice care vizează egalitatea de șanse, prevenirea și tratarea handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, ceea ce nu constituie însă obiectul de reglementare al textului de lege criticat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Șerban Simedrea în Dosarul nr. 5.415/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.