Decizia nr. 1264/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta

Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 64 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România", excepție ridicată de Kamal Mohamed Taher Soliman în Dosarul nr. 829/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 829/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 64 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România".

Excepția a fost ridicată de Kamal Mohamed Taher Soliman într-o cauză de contencios administrativ privind soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii de returnare de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că refuzul prelungirii dreptului de ședere în România persoanelor care și-au întemeiat aici o viață de familie și care au obținut viza de intrare în România, întemeiat pe prevederile " art. 64" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , reprezintă o ingerință a autorităților publice în viața de familie, cu încălcarea ordinii constituționale și a instituției familiei, drepturi reglementate de art. 1, art. 18 alin. (1), art. 26, art. 48 și art. 53 din Constituție. Expunând o detaliată prezentare și analiză a condițiilor legale pe baza cărora o căsătorie poate fi calificată ca fiind de conveniență și relevând importanța acestei instituții a căsătoriei în societate, dar și din perspectiva vieții intime și de familie, autorul excepției conchide în sensul că aprecierea unei căsătorii ca fiind de conveniență are ca efect declararea nulității absolute a acesteia și refuzul, în consecință, a acordării prelungirii dreptului de ședere în România obținut în baza acelei căsătorii, ceea ce are grave consecințe asupra relațiilor de familie. Mai susține că singura autoritate competentă să constate nulitatea unui act juridic civil este numai instanța judecătorească, iar nu un organ administrativ cum este Oficiul Român de Imigrări.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată, sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile " art. 64" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Ulterior invocării acestei excepții, ordonanța criticată a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar în urma renumerotării textelor de lege art. 64 a devenit art. 63, astfel că asupra acestuia urmează să se pronunțe Curtea Constituțională. Dispozițiile art. 63 prevăd următoarele:

- Art. 63: - Căsătoria de conveniență: "(1) Oficiul Român pentru Imigrări refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență.

(2) Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență pot fi următoarele:

a) coabitarea matrimonială nu există;

b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;

c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie;

d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi;

e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență;

f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia;

g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plată unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă.

(3) Constatarea elementelor prevăzute la alin. (2) se realizează de către ofițerul de interviu. Aceste elemente pot rezultă din:

a) datele obținute în urma interviului;

b) înscrisuri;

c) declarațiile celor în cauză sau ale unor terțe persoane;

d) controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 - Statul român, art. 18 alin. (1) - privind protecția generală a cetățenilor străini și a apatrizilor care locuiesc în România, precum și a averilor lor, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 48 - Familia și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 63 (fost

art. 64) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Prin

Decizia nr. 132 din 21 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al România, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, Curtea, analizând motive de neconstituționalitate invocate asemănătoare celor aici prezentate, a stabilit că alin. (2) și (3) ale actualului art. 63 din ordonanță nu contravin dispozițiilor art. 48 alin. (2), art. 53 alin. (1) și (2) și ale art. 126 alin. (5) din Constituție. Cu acel prilej, ea a reținut că "dispozițiile legale criticate cuprind elementele pe baza cărora se poate stabili faptul că o căsătorie este de conveniență, precum și mijloacele concrete din care rezultă aceste elemente. Dacă la data depunerii cererii prin care se solicită prelungirea dreptului de ședere nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale și condițiile speciale prevăzute de lege, constatându-se astfel existența vreunui element ce determină calificarea căsătoriei ca fiind de conveniență, Autoritatea pentru străini (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) va refuza străinului prelungirea acestui drept. Decizia de refuz, precum și motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului prin dispoziția de părăsire a teritoriului României, care poate fi contestată în fața curții de apel competente. Așa fiind, se constată că, în exercitarea competențelor atribuite prin lege, Autoritatea pentru străini (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) nu desfășoară o activitate jurisdicțională, ci exclusiv una administrativă, referitoare la circulația și evidența persoanelor străine pe teritoriul României. Activitatea de combatere a căsătoriei de conveniență încheiate în scopul eludării legii și procedurile de îndepărtare de pe teritoriul național a străinilor care au încălcat dispozițiile legale în vigoare nu pot constitui argumente pentru calificarea autorității administrative drept instanță extraordinară, astfel încât nu poate fi reținută critica autorului excepției în acest sens. De asemenea, se constată că nici susținerea potrivit căreia stabilirea unei căsătorii ca fiind de conveniență înseamnă practic nulitatea absolută a căsătoriei nu este întemeiată. Astfel, pe de o parte, nulitatea absolută a căsătoriei poate fi constatată numai prin hotărâre judecătorească și reprezintă acea sancțiune civilă aplicabilă căsătoriei încheiate cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de Codul familiei, iar, pe de altă parte, căsătoria de conveniență este constatată de o autoritate specializată, organizată în subordinea unui minister, și produce efecte exclusiv asupra dreptului de ședere a străinilor în România, iar nu asupra statutului civil al persoanelor în cauză".

Totodată, prin

Decizia nr. 350 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, Curtea a reținut că "Dispozițiile

art. 64 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

instituie o prezumție relativă care poate fi răsturnată prin proba contrară, în sensul că solicitantul dreptului de ședere are posibilitatea de a demonstra, prin orice mijloace de probă, caracterul efectiv și neechivoc al căsătoriei a cărei existență a invocat-o în fundamentarea cererii sale. Dispoziția legală criticată nu afectează în niciun fel dreptul la respectarea vieții private și de familie, fără vreo eventuală imixtiune a autorității, drept garantat de art. 8 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci are menirea de a sancționa acele cazuri în care, prin încheierea căsătoriei, s-au urmărit alte scopuri decât cele firești și legale. Din aceleași motive, nu se poate reține nici critica prin raportare la prevederile constituționale ale art. 48 alin. (1), referitor la principiul întemeierii familiei pe căsătoria liber consimțită între soți".

Curtea constată că cele reținute prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În plus, autorul excepției invocă pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 1 - Statul român, art. 18 alin. (1) privind protecția generală a cetățenilor străini și a apatrizilor care locuiesc în România, precum și a averilor lor și ale art. 26 - Viața intimă, familială și privată.

Cât privește prevederile art. 18 alin. (1) și ale art. 26 din Constituție, Curtea constată că acestea sunt pe deplin respectate de dispozițiile

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Protecția generală a cetățenilor străini și a apatrizilor care locuiesc în România, consacrată la nivel constituțional, are semnificația garantării exercitării, de către aceștia, a tuturor drepturilor și libertăților, cu excepția celor pentru care Constituția sau legea impun calitatea de cetățean român, însă în egală măsură are și semnificația că aceeași categorie de persoane trebuie să se supună legislației naționale și să îndeplinească obligațiile corelative acestor drepturi și libertăți. Prin urmare, nu este contrar spiritului drepturilor și libertăților garantate de art. 18 alin. (1) și art. 26 din Constituție ca, prin lege specială, să fie reglementate condițiile în care cetățenii străini sau apatrizii pot beneficia de protecția generală a statului român, sub toate formele sale. Cât privește invocarea art. 1 din Legea fundamentală, Curtea reține că acest text consacră valorile supreme ale statului român, ca stat de drept, democratic și social, precum și principiile pe care acesta se organizează, iar textul de lege criticat nu se opune niciunei astfel de valori ocrotite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Kamal Mohamed Taher Soliman în Dosarul nr. 829/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2008.