Legea nr. 18/1968

Articolul 1

Poate fi supusă controlului, în condițiile prezentei legi, proveniență bunurilor oricărei persoane fizice, dacă sînt date sau indicii ca exista o vădită disproportie între valoarea bunurilor acesteia și veniturile sale și nu se justifica dobândirea licita a bunurilor.

Controlul privește bunurile dobândite după data de 1 ianuarie 1962, atît cele existente în patrimoniul persoanei în cauza, cat și cele înstrăinate cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Articolul 2

Valoarea bunurilor a căror proveniență nu se justifica este supusă unui impozit de 80%.

Prin justificarea provenientei bunurilor se înțelege obligația persoanei în cauza de a dovedi caracaterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor.

Articolul 3

Controlul provenientei bunurilor prevăzute la capitolul I se face:

a) în temeiul sesizarilor, dacă sînt scrise și semnate, ale oricărei persoane fizice sau ale conducerii organizației socialiste la care persoana în cauza a prestat sau prestează vreo activitate, indiferent de natura acesteia;

b) la cererea persoanei căreia i s-au adus imputari publice în legătură cu proveniență bunurilor sale;

c) la sesizarea organelor financiare, a celor de urmărire penală sau a instanțelor judecătorești, dacă acestea dețin date, rezultând din activitatea lor, cu privire la dispoziția vădită dintre valoarea bunurilor și veniturilor unei persoane. Odată cu sesizarea se vor comunică și datele pe care aceste organe le dețin.

Dacă persoana în cauza este căsătorită, controlul urmează a se face și cu privire la bunurile comune, el extinzandu-se și asupra celuilalt soț, referitor la această categorie de bunuri.

Articolul 4

Verificarea sesizarilor și a cererilor arătate la art. 3 se face de o comisie de cercetare, care funcționează pe lîngă fiecare judecătorie și este alcătuită din:

- un judecător de la judecătorie, desemnat de președintele tribunalului județean, în calitate de Președinte;

- un procuror de la procuratura locală, desemnat de procurorul șef al procuraturii județene, un delegat desemnat de directorul administrației financiare județene, un delegat al inspectoratului județean de militie și un deputat în consiliul popular municipal, orasenesc sau comunal ori de sector al municipiului București, ca membri.

Comisia are un secretar, desemnat de președintele judecătoriei dintre grefierii acestei instanțe.

Articolul 5

În cazul în care sesizarea este facuta potrivit art. 3 lit. a, comisia nu va începe cercetarea înainte de a fi chemat pe cel care a semnat sesizarea pentru a-i cere relațiile necesare cauzei, punându-i totodată în vedere dispozițiile art. 27 din prezenta lege, referitoare la consecințele afirmațiilor mincinoase.

Organizațiile socialiste, cu excepția unităților Casei de Economii și Consemnațiuni, sînt obligate sa pună la dispoziția comisiei actele cerute și sa dea relațiile necesare, chiar dacă prin dispoziții speciale se dispune altfel.

Dacă rezultă date sau indicii ca între valoarea bunurilor persoanei în cauza și veniturile acesteia exista vădită dispoziție, comisia o citeaza și îi acorda un termen de cel mult 10 zile pentru a depune o declarație cu privire la toate bunurile prevăzute la art. 1 și la justificarea provenientei lor, în care va arata și cîștigurile și cheltuielile anuale.

Proveniență bunurilor persoanei care refuza sa dea declarația arătată la alineatul precedent, precum și a bunurilor care au fost omise din aceasta declarație, este considerată nejustificată, pînă la proba contrară.

Articolul 6

Comisia citeaza orice persoană care ar putea da relații utile pentru lămurirea provenientei bunurilor celui în cauza.

Cei care, după data de 1 ianuarie 1962, au dobîndit bunuri de la persoana în cauza vor fi ascultați în mod obligatoriu.

Comisia poate și din oficiu efectua cercetări locale sau dispune efectuarea unor expertize tehnice ori contabile, pentru lămurirea cauzei.

Actele și lucrările comisiei nu sînt publice.

Persoana în cauza poate să ia cunoștința de actele și lucrările dosarului.

Lipsa nejustificată a persoanelor prevăzute în alineatele precedente ori refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute se sancționează cu amendă judiciară de la 25 la 250 de lei.

Articolul 7

Dacă socotește necesar, comisia, prin încheiere, poate lua măsura indisponibilizarii bunurilor persoanei în cauza și ale persoanelor cu care locuiește împreună și gospodareste în comun.

De asemenea, vor putea fi indisponibilizate bunurile pe care persoana în cauza le-a înstrăinat cu titlu gratuit după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Articolul 8

Comisia hotărăște, în cel mult 45 de zile, prin încheiere motivată, cu majoritate de voturi:

- trimiterea cauzei spre soluționare judecătoriei în raza căreia se afla domiciliul persoanei în cauza, dacă constata ca proveniență unor bunuri anume determinate sau o cota-parte din valoarea bunurilor nu este justificată;

- clasarea cauzei, cînd constata ca proveniență tuturor bunurilor este justificată;

- trimiterea cauzei la unitatea competența de procuratura, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este bine justificată rezultă săvîrșirea unei infracțiuni.

Prin încheierea de clasare se dispune și ridicarea măsurii de indisponibilizare a bunurilor.

Încheierea de clasare se comunică persoanei în cauza, celei care a făcut sesizarea, procurorului șef al procuraturii locale și administrației financiare, în termen de 10 zile de la pronunțare.

Articolul 9

Președintele judecătoriei, primind dosarul, fixează termen de judecată cu precădere și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la comisia de cercetare. Administrația financiară este intotdeana citata în proces și are obligația de a face toate diligențele pentru apărarea intereselor statului. Prezenta procurorului este obligatorie.

Judecătorul și procurorul care au făcut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecata.

Articolul 10

Judecătoria, dacă constata ca proveniență unor bunuri anume determinate ori o cota-parte din valoarea bunurilor nu este justificată, hotărăște trimiterea dosarului la administrația financiară, pentru urmărirea impozitului prevăzut de art. 2 alin. 1.

În judecarea cauzei instanța nu se limitează la bunurile și valorile menționate în actul de sesizare.

Dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvîrșirea unei infracțiuni, judecătoria trimite dosarul la unitatea competența de procuratura spre a vedea dacă este cazul sa pună în mișcare acțiunea penală.

Judecătoria, dacă constata ca proveniență bunurilor este justificată, hotărăște închiderea dosarului.

Articolul 11

Împotriva încheierii de clasare a comisiei de cercetare pot face recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării, procurorul șef al procuraturii locale, administrația financiară și persoana care a făcut sesizarea.

Recursul se soluționează de comisia care funcționează pe lîngă fiecare tribunal județean și este alcătuită din:

- doi judecători, desemnați de președintele tribunalului județean, dintre care unul în calitate de președinte;

- un procuror, desemnat de procurorul șef al procuraturii județene, un delegat al administrației financiare și un deputat în consiliul popular județean, ca membri.

Comisia are un secretar, desemnat de președintele tribunalului județean dintre grefierii acestei instanțe.

Articolul 12

În cazul incheirerilor de clasare rămase definitive prin nerecurare, comisia de pe lîngă tribunalul județean va putea dispune, în termen de cel mult un an, pe baza unei sesizări, reluarea cercetărilor de către comisia prevăzută la art. 4.

Articolul 13

Împotriva hotărârilor judecătoriei, cei arătați la art. 11, precum și persoana ale carei bunuri au fost supuse controlului, pot face recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la tribunalul județean.

Articolul 14

În cazul în care persoana ale carei bunuri ar urma să fie supuse controlului este demnitar, comisia de cercetare va fi formată din:

- doi judecători de la Tribunalul Suprem, desemnați de președintele acestui tribunal, dintre care unul în calitate de președinte;

- un procuror din Procratura Generală, un delegat al Ministerului Finanțelor și un deputat în Marea Adunare Naționala, ca membri.

Secretar al comisiei este un consultant desemnat de președintele tribunalului Suprem.

Articolul 15

Comisia prevăzută la art. 14 nu poate proceda la verificarea sesizării sau cererii decât cu încuviințarea, după caz, a Consiliului de Stat sau a Consiliului de Miniștri.

Articolul 16

Judecarea cauzelor referitoare la demnitari este de competența Tribunalului Suprem, Colegiul civil, cu recurs, care se va judeca de un complet compus din șapte judecători. Recursul se poate face, în termenul prevăzut la art. 11, de procurorul general, Ministerul Finanțelor, persoana care a făcut sesizarea și persoana ale carei bunuri au fost supuse controlului.

Articolul 17

Comisia de cercetare și instanța de judecată, prevăzute în acest capitol, procedează potrivit prevederilor art. 5-10 inclusiv, ale căror dispoziții se aplică în mod corespunzător.

Articolul 18

Organele financiare vor tine o evidenta distinctă a debitelor create în condițiile prezentei legi, vor lua măsuri pentru imediata și completa lor urmărire și vor raporta, periodic, Ministerului Finanțelor despre încasarea acestor debite.

Articolul 19

Procedura de cercetare și judecare a provenientei bunurilor începută împotriva unei persoane continua împotriva moștenitorilor.

Cercetarea poate fi pornită și direct împotriva moștenitorilor, dar numai în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii.

Moștenitorii răspund numai în limita valorii bunurilor dobândite prin succesiune.

Articolul 20

Dacă cu ocazia urmăririi pornite pentru realizarea impozitului prevăzut de art. 2 alin. 1 se constata insolvabilitatea persoanei în cauza, administrația financiară, în vederea realizării impozitului, poate cere în justiție să se constate ca actele prin care aceasta a înstrăinat bunuri cu titlu oneros sînt simulate.

De asemenea, administrația financiară va putea cere desființarea actelor prin care persoana în cauza a înstrăinat bunuri, cu titlu gratuit, în frauda drepturilor statului decurgînd din această lege.

Articolul 21

Dispozițiile prezentei legi se intregesc cu prevederile codului de procedura civilă.

Proba cu martori nu poate fi admisă, împotriva propriei sale recunoasteri, persoanei ale carei bunuri sînt supuse controlului.

În cazul înscrisurilor, persoana ale carei bunuri sînt supuse controlului nu poate face proba cu martori pentru stabilirea altui preț decât cel prevăzut în act; de asemenea, ea nu poate face proba cu înscris sub semnatura privată pentru stabilirea altui preț decât cel prevăzut în actul autentic.

Dacă dovada provenientei bunurilor se face prin împrumuturi, donații, vânzare-cumpărare sau alte asemenea acte, se vor examina și posibilitățile materiale ale persoanelor de la care cel în cauza pretinde ca a primit sume de bani sau bunuri.

Articolul 22

Persoana care a fost obligată, prin hotărîre judecătorească definitivă, la plata impozitului prevăzut de art. 2 alin. 1 nu va mai putea ocupa funcții de gestionar sau de control financiar.

Evidenta persoanelor obligate la plata impozitului prevăzut de art. 2 alin. 1 va fi ținuta de organele Ministerului Afacerilor Interne, pe baza comunicărilor făcute de instanțele judecătorești; comunicările se vor face și către organizațiile socialiste în cadrul cărora activează acele persoane.

Articolul 23

Angajații cu funcții de conducere, precum și șefii compartimentelor de personal din organizațiile socialiste care, avînd date sau indicii ca exista o vădită disproportie între valoarea bunurilor și veniturile unei persoane ce a prestat sau prestează vreo activitate în cadrul acelor organizații, nu sesizează comisia prevăzută la art. 4, răspund disciplinar, dacă fapta nu constituie infracțiunea.

Articolul 24

Sumele necesare pentru efectuarea expertizelor dispuse din oficiu se avanseaza dintr-un fond pus la dispoziția Ministerului Justiției, ele suportandu-se de către acest minister în cazul clasarii cauzei.

Articolul 25

Toate actele de procedura în aceasta materie sînt scutite de orice taxa de timbru.

Articolul 26

Încheierea de clasare a comisiei de cercetare sau, după caz, hotărîrea instanței de judecată prin care se constată că proveniență bunurilor este justificată, rămasă definitivă, va fi publicată într-un ziar, în extras, la cererea și pe cheltuiala persoanei în cauza.

Articolul 27

Fapta aceluia care, în sesizarea prevăzută de art. 3, face afirmații mincinoase cu privire la proveniență nejustificarii a bunurilor unei persoane fizice, constituie infracțiune și se sancționează cu pedeapsa prevăzută de codul penal pentru denunțare calomnioasă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau la sesizarea comisiei de cercetare ori a instanței de judecată.

Articolul 28

Ori de câte ori, în cuprinsul prezentei legi, se face referire la județe sau la organe care funcționează pe teritoriul județelor, aceste referiri se înțeleg a fi făcute și la municipiul București sau, în mod corespunzător, la organele care funcționează pe teritoriul acestui municipiu.

Notă:

Conform prevederilor

art. II din Decretul nr. 311/1971

cauzele în curs de cercetare la data intrării în vigoare a acestui decret vor continua a fi cercetate de către comisiile competente pînă la această dată.

Comunicările prevăzute la art. 22 alin. 2 referitoare la persoanele obligate la plata impozitului, anterior intrării în vigoare a

Decretului nr. 311/1971 , se vor face pînă la 1 noiembrie 1971, iar înlocuirea acestor persoane din funcții de gestionar sau de control financiar se va face pînă la 31 decembrie 1971.