Decizia nr. 30/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 lit. c), art. 57 și ale

art. 58 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Conea & Conea" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 1.765/62/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece în cauză sunt formulate critici ce vizează, în realitate, modalitatea de aplicare și interpretare a legii, și nu aspecte de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.765/62/2007, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 lit. c), art. 57 și ale

art. 58 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Conea & Conea" - S.R.L. din Brașov într-o acțiune promovată de Baroul Brașov prin care se solicită constatarea nulității unui act de constituire a unei societăți profesionale de consultanță și reprezentare juridică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate, care stabilesc competența materială a tribunalului de a judeca cereri de nulitate a unei societăți comerciale, contravin art. 124 alin. (2) din Constituție, deoarece este posibil ca aceiași judecători, delegați la oficiul pentru registrul comerțului, să fi îndeplinit anterior obligația de verificare, cenzurare și constatare a legitimității obiectului de activitate a acelei societăți comerciale și a conformității acestuia cu ordinea publică, pronunțând o încheiere de autorizare și înmatriculare. Apreciază că judecarea cererilor de nulitate este de competența curții de apel, aceeași instanță fiind învestită și cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii judecătorului delegat privitoare la înmatricularea sau la orice înregistrări în registrul comerțului. Dispozițiile de lege criticate "sunt neconstituționale și sub aspectul neclarității și nedefinirii acțiunii în nulitate pentru care legea nu prevede un termen de prescripție, dând astfel o posibilitate atemporală și infinită de exercitare a acestei acțiuni de către orice persoană, punând astfel în pericol stabilitatea raporturilor juridice, echitabilitatea și imparțialitatea actului de justiție". În opinia autorului excepției, termenul de prescripție al dreptului la acțiune în constatarea nulității unei societăți comerciale ar trebui să fie de un an, astfel cum este reglementat în legislația majorității țărilor comunitare și după modelul termenului de prescripție a dreptului la acțiunea în regularizare prevăzută de

art. 48 din aceeași Lege nr. 31/1990 .

Dispozițiile

art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990

sunt neconstituționale și prin aceea că prevăd sancționarea cu nulitatea a unei societăți comerciale pe motivul obiectului de activitate ilicit sau contrar ordinii publice, după ce, în prealabil, obiectul de activitate al acesteia a fost verificat și cenzurat sub aceste aspecte, încheierea judecătorului delegat fiind executorie de drept, generând speranța legitimă că societățile înmatriculate îndeplinesc toate condițiile de legalitate. Se încalcă, prin urmare, dreptul legitim la respectarea bunurilor, încheierea judecătorului constituind un "bun" în sensul prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ceea ce este de natură să lezeze și stabilitatea hotărârilor judecătorești, cu consecința afectării interesului public și a ordinii publice. Ingerința în exercitarea dreptului de proprietate al societăților nu respectă cerința de proporționalitate și nu servește protecției interesului general într-o societate democratică.

În fine, se mai susține că acțiunea în nulitate a unei societăți comerciale pentru motivul că obiectul său de activitate este ilicit sau contrar ordinii publice, după momentul intrării respectivei societăți în circuitul economic, comercial, fiscal, de dreptul muncii, drept internațional etc. îngrădește accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă în exercitarea activităților economice a căror legalitate a fost cenzurată de către judecător.

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 56 lit. c), art. 57 și ale

art. 58 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 56 lit. c), art. 57 și ale

art. 58 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul conținut:

- Art. 56 lit. c): "Nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: [...]

c) obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice;";

- Art. 57: "Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.";

- Art. 58: "(1) Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulității a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv și intră în lichidare. Dispozițiile legale privind lichidarea societăților ca urmare a dizolvării se aplică în mod corespunzător.

(2) Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulității se vor numi și lichidatorii societății.

(3) Tribunalul va comunică hotărârea judecătorească oficiului registrului comerțului, care, după menționare, o va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.

(4) Asociații răspund pentru obligațiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3."

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 135 privind "Economia" și ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private. Totodată, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională observă că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, care să evidențieze relația de contrarietate dintre textele de lege supuse controlului și norme sau principii constituționale. În realitate, susținerile sale privesc modalitatea de interpretare și aplicare a acestor texte. Mai mult, acesta, fiind nemulțumit, în esență, de procedura legală de constatare a nulității unei societăți comerciale, exprimă propuneri de lege ferenda cu privire la termenul de prescripție al dreptului la acțiune în constatarea nulității unei societăți comerciale.

Așa fiind, având în vedere că operațiunile de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale revin în exclusivitate instanțelor de judecată, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Totodată, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire al care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

De altfel, Curtea a mai analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 56 lit. c), art. 57 și ale

art. 58 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale prin raportare la aceleași temeiuri constituționale și din prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, excepția fiind respinsă, de exemplu, prin

Decizia nr. 394 din 25 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 21 aprilie 2008, și

Decizia nr. 542 din 13 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 lit. c), art. 57 și ale

art. 58 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Conea & Conea" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 1.765/62/2007 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.