Decizia nr. 31/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Zemeili Mahmud Fahmi în Dosarul nr. 3.354/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, considerând că autorul acesteia are în vedere chestiuni legate de interpretarea și aplicarea textului de lege criticat, care excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.354/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Zemeili Mahmud Fahmi într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007

privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 64 alin. (1): "Plângerea se soluționează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea."

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că plângerile formulate împotriva hotărârilor emise de Oficiul Român pentru Imigrări trebuie soluționate de instanțele de contencios administrativ, competența de soluționare în fond a acestora revenind, în opinia autorului excepției, secțiilor de contencios administrativ și fiscal din cadrul curților de apel.

Dispozițiile din Legea fundamentală ce se pretinde a fi încălcate sunt cele ale art. 126 alin. (6), care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ.

Judecătoria Sectorului 4 București nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 , prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentul dosar și prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și cele invocate în prezenta cauză, iar prin

Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute.

Întrucât nu au intervenit elemente de noutate care să justifice modificarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a întemeiat își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Zemeili Mahmud Fahmi în Dosarul nr. 3.354/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.