Decizia nr. 274/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din

Legea nr. 310/2006

privind respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Corneliu Liviu Popescu în Dosarul nr. 24.760/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind cealaltă parte.

Având în vedere cererea autorului excepției pentru a se reface procedura de citare cu partea lipsă, Curtea a amânat judecarea cauzei la 10 februarie 2009, dezbaterile publice fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea a amânat pronunțarea la 17 februarie 2009 și, apoi, la 24 februarie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 24.760/3/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din

Legea nr. 310/2006 , excepție ridicată de Corneliu Liviu Popescu în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de pretenții formulate de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile articolului unic din

Legea nr. 310/2006

contravin prevederilor art. 15 alin. (2) și art. 115 alin. (7) și (8) din Constituție. Se arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005

a fost abrogată prin

Legea nr. 95/2006 , cu efect din data de 28 mai 2006. Articolul unic din

Legea nr. 310/2006 , care respinge

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005 , a fost adoptat ulterior, și anume la data de 12 iulie 2006, intrând în vigoare la trei zile de la publicare.

Având în vedere că legea de respingere a unei ordonanțe produce efecte numai pentru viitor, respingerea unei ordonanțe abrogate "lasă impresia că ordonanța ar fi în vigoare până la respingerea ei". În acest mod, legea de respingere a unei ordonanțe deja abrogate anterior și care nu conține nicio precizare în sensul că ordonanța respinsă nu mai era în vigoare din momentul abrogării sale este retroactivă. Se apreciază că, în cauză, este aplicabil raționamentul Curții Constituționale din Decizia nr. 98 din 5 aprilie 2001.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția este întemeiată. Se arată că lipsa oricărei precizări din cuprinsul

Legii nr. 310/2006

în sensul recunoașterii ca valide a abrogării prin dispozițiile

Legii nr. 95/2006

a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , se interpretează că legiuitorul a dorit respingerea cu efect retroactiv.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece aspectele invocate de autorul excepției vizează, în realitate, probleme legate de modul de interpretare și de aplicare în perioada 1 februarie 2006 - 26 mai 2006, a dispozițiilor

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , care erau în vigoare în acea perioadă.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale. Se arată că prevederile articolului unic din

Legea nr. 310/2006

au caracter retroactiv, întrucât

Legea nr. 310/2006

nu menționează dacă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2006 și-a încetat aplicabilitatea de la data abrogării ei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului unic din

Legea nr. 310/2006

privind respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 24 iulie 2006, cu următorul cuprins: "Se respinge

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107 din 14 iulie 2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 21 iulie 2005."

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și ale art. 115 alin. (7) și (8) referitor la aprobarea sau respingerea ordonanțelor.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că, la data de 28 mai 2006,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

a fost abrogată expres prin

art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , cu modificările și completările ulterioare. Ca urmare, implicit a fost abrogată și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Ulterior, prin

Legea nr. 310/2006

a fost respinsă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005 .

Se susține, de către autorul excepției, că respingerea prin lege a unei ordonanțe abrogate "lasă impresia că ordonanța ar fi în vigoare până la respingerea ei".

Față de susținerile autorului excepției, Curtea reține că aspectele invocate de acesta vizează, în realitate, probleme legate de modul de interpretare a

legii. Astfel, întrucât Legea nr. 310/2006

nu menționează că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005

și-a încetat aplicabilitatea la data abrogării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , se poate interpreta, în opinia autorului excepției, că această ordonanță de urgență, și anume

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005 , ar fi în vigoare la data respingerii ei.

Având în vedere dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, ținând cont de considerentele expuse, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din

Legea nr. 310/2006

privind respingerea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Corneliu Liviu Popescu în Dosarul nr. 24.760/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.