Decizia nr. 287/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Ștefănuți în Dosarul nr. 5.393/100/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, asistat de domnul avocat Mircea Stănculescu, din cadrul Baroului București, precum și partea Vasile Ștețco.

Având cuvântul, avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în fața instanței de judecată. Apreciază, în concluzie, că s-ar impune eliminarea din normele criticate a sintagmei "care au lipsit de la pronunțare", precum și comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii judecătorești, indiferent dacă inculpatul arestat a fost sau nu prezent la pronunțarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.393/100/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Ștefănuți.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate atrag o inegală aplicare a legii față de inculpatul aflat în arest. Prezența acestuia la momentul pronunțării nu ar trebui, în opinia autorului excepției, să scutească instanța de obligația de a-i înmâna acestuia o copie de pe dispozitivul hotărârii, cu efectul curgerii termenului de recurs de la acest moment. Astfel, citirea dispozitivului în ședință publică nu este suficientă pentru ca inculpatul, necunoscător, de cele mai multe ori, al rigorilor legii penale, să înțeleagă în întregime consecințele pe care le poate avea hotărârea instanței asupra sa, cu privire la cuantumul pedepsei, modalitatea de executare, obligarea acestuia la plata de cheltuieli către părțile din proces față de stat etc. Este evident că, în condițiile în care inculpatul arestat nu beneficiază de toate drepturile care să îi confere posibilitatea de a înțelege, în întregime, conținutul soluției pronunțate față de el, precum și interesul său de a promova o cale de atac, acestuia i se încalcă dreptul la un proces echitabil. Se invocă și Decizia nr. XXIX din 9 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în care s-a statuat asupra importanței comunicării dispozitivului hotărârii către inculpatul care lipsește la judecată și de la pronunțare, chiar și în condițiile în care acesta a fost reprezentat de un avocat, și se conchide în sensul că sintagma "care au lipsit de la pronunțare", cuprinsă în normele criticate, este neconstituțională.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu împiedică inculpatul arestat să declare recurs, chiar și oral, derogarea de la regula comunicării copiei de pe dispozitiv constituindu-se într-o normă de procedură menită să-l protejeze pe acesta prin asigurarea judecării recursului într-un termen rezonabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 363 alin. 3 și art. 385^3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 363 (Termenul de declarare a apelului) alin. 3: "Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.";

- Art. 385^3 (Termenul de declarare a recursului):

"Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Dispozițiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, cu raportare la art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității dispozițiilor art. 363 alin. (3) din Codul de procedură penală, răspunzând unor critici similare. În acest sens sunt

Decizia nr. 114 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2005, și

Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate. Considerentele de principiu care au fundamentat această jurisprudență sunt valabile și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește art. 385^3 din Codul de procedură penală, care face trimitere la art. 363 din același cod.

De altfel, și în prezenta cauză, ca și în unul dintre precedentele invocate, se solicită practic modificarea soluției legislative criticate, în sensul că termenul de recurs să înceapă să curgă de la momentul comunicării dispozitivului hotărârii, și nu de la pronunțarea acesteia, în ceea ce privește inculpatul arestat, chiar dacă acesta a fost prezent la pronunțare. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", fiind în contradicție și cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Ștefănuți în Dosarul nr. 5.393/100/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2009.