Decizia nr. 483/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, invocată de Curila Gheorghe în Dosarul nr. 219/1997 al Curții de Apel Oradea.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 noiembrie 1997 și apoi pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea de Apel Oradea, prin Încheierea din 29 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 219/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, invocată de Curila Gheorghe.

În motivarea excepției se susține ca textul este neconstitutional, deoarece încalcă prevederile din Constituție privind drepturile și libertățile persoanelor fizice cu referire la proprietatea privată, care este inviolabilă și nu poate fi incalcata prin dispoziții arbitrare.

Exprimandu-și opinia, Curtea de Apel Oradea a apreciat ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul fiind constituțional.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

În punctul de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului se considera ca art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală este constituțional.

Guvernul, în punctul de vedere comunicat, arata ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, textul criticat fiind în concordanta cu prevederile constituționale. De altfel, se remarca faptul ca în "sprijinul excepției nu a fost invocată nici o prevedere din Constituție și, în realitate, nu exista nici un text care se opune dispozițiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală", soluționarea în acest mod a laturii civile neavând ca "temei răspunderea penală, ci răspunderea civilă delictuala generata de fapta inculpatului".

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

În legătură cu excepția invocată, este de menționat ca art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 207 din 5 iunie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 18 din 3 februarie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, a statuat ca dispozițiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Astfel s-a reținut ca aceste dispoziții, care se referă la rezolvarea acțiunii civile în procesul penal, nu instituie noi condiții ale răspunderii civile delictuale, ci trimit la legea civilă, fiind incidente prevederile art. 998 și următoarele din Codul civil. Instanța de judecată îl poate obliga pe inculpatul achitat la despăgubiri civile, având în vedere acele situații în care exista o culpa a făptuitorului în producerea prejudiciului. Constatarea inexistentei culpei ca element al infracțiunii nu înseamnă totdeauna și inexistenta culpei ca element al răspunderii civile delictuale.

Răspunderea civilă a autorului pentru paguba cauzată persoanei pagubite nu încalcă, asa cum se susține în sesizare, drepturile și libertățile persoanelor fizice cu privire la proprietatea privată. Dimpotriva, obligația de despăgubire, instituită de lege în sarcina persoanei care a cauzat prejudiciul, este o garanție a dreptului de proprietate, în lipsa căreia averea unei persoane, ce constituie obiectul acestui drept, ar fi la discretia oricui, ceea ce înseamnă însăși negarea dreptului respectiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, invocată de Curila Gheorghe în Dosarul nr. 219/1997 al Curții de Apel Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.