Decizia nr. 1351/2009

Nicolae Cochinescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163, art. 399 alin. 2 și alin. 2^1 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă și ale art. 1201 din Codul civil, excepție ridicată de Vasile Dan și Maria Dan în Dosarul nr. 8.716/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.716/296/2008, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163, art. 399 alin. 2 și alin. 2^1 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă și ale art. 1201 din Codul civil, excepție ridicată de Vasile Dan și Maria Dan într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 163 din Codul de procedură civilă și ale art. 1201 din Codul civil permit "conexarea" unor dosare aflate la instanțe de grade diferite, iar prevederile art. 399 pct. 2 din Codul de procedură civilă au un caracter discriminatoriu, favorizând partea care solicită executarea civilă. De asemenea, arată că prevederile art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate, prin procedura extrem de energică pe care o instituie în cazul predării unui imobil.

Judecătoria Satu Mare și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este vădit nefondată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 163, art. 399 alin. 2 și alin. 2^1 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă și ale art. 1201 din Codul civil.

Dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

- Art. 163: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.

Această excepție se va putea ridica de părți sau de judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond.

Dacă excepția este primită, dosarul se va trimite instanței care a fost mai întâi învestită, iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanțe de grade deosebite, la instanța cu grad mai înalt.";

- Art. 399 alin. 2 și alin. 2^1: "Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.";

- Art. 578: "Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-și îndeplinește această obligație în termen de 5 zile de la primirea somației, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptățit.";

- Art. 579: "În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forței publice, punând pe creditor în drepturile sale.";

- Art. 580: "Dacă executarea privește un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării și pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredința aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.";

- Art. 580^1: "Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentei secțiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispozițiile art. 577 fiind aplicabile."

Dispozițiile art. 1201 din Codul civil au următorul cuprins: "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii și în art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, referitor la dispozițiile

art. 399 din Codul de procedură civilă, s-a pronunțat prin Decizia nr. 646/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, reținând că procedura contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

În ceea ce privește critica referitoare la prevederile

art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 1.169 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, a reținut că dispozițiile art. 578-580^1 , cuprinse în secțiunea Codului de procedură civilă referitoare la predarea silită a bunurilor imobile, instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul obligației de predare a imobilului, respectiv atribuțiile executorului judecătoresc căruia i-a fost încredințată executarea silită, precum și că determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare. De asemenea, a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Or, sub acest aspect, textele de lege criticate satisfac exigența impusă de norma constituțională, fiind în deplină concordanță cu prevederile Legii fundamentale.

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe.

Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 din Codul de procedură civilă și ale art. 1201 din Codul civil, raportate la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că aceste dispoziții procedurale referitoare la litispendență și la autoritatea de lucru judecat nu contravin dreptului la un proces echitabil, prin privarea părții de un grad de jurisdicție, așa cum în mod greșit susțin autorii excepției, ci, dimpotrivă, constituie garanții ale respectării acestui drept fundamental, și anume instituie o prezumție legală absolută că, odată judecat un proces între aceleași părți, având aceeași cauză și același obiect, acesta nu mai poate fi reluat.

Referitor la susținerea autorilor excepției potrivit căreia în situațiile în care cauzele se află pe rolul unor instanțe de grad diferit "s-ar impune suspendarea cauzei și nu conexarea la instanța superioară", Curtea constată că această susținere nu poate fi primită, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai cu privire la constituționalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163, art. 399 alin. 2 și alin. 2^1 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă și ale art. 1201 din Codul civil, excepție ridicată de Vasile Dan și Maria Dan în Dosarul nr. 8.716/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2009.