Decizia nr. 1577/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) și (2) teza întâi din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Univers" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 9.772/288/2008 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.772/288/2008, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) și (2) teza întâi din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Univers"- S.A. din Râmnicu Vâlcea într-o cauză civilă având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, întrucât acestea creează "un perpetuum mobile juridic" prin faptul că permit ca, în situația în care înscrierea s-a făcut în baza unei decizii irevocabile a instanței, aceasta să fie atacată din nou cu plângere, cu consecința reluării a 3 etape procesuale.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996

sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime și de a beneficia de toate garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât privește prevederile

art. 50 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 7/1996 , consideră că acestea sunt neconstituționale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului și la instanța de judecată competentă. Face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 467/2008 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (1) și (2) teza întâi din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul conținut:

"Art. 50. - (1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial.[...]"

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, precum și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția, Curtea constată că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate față de dispozițiile privind egalitatea în drepturi din Legea fundamentală. Prin

Decizia nr. 1.050 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009, Curtea a reținut că acestea sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Totodată, Curtea reține că prevederile

art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată, reglementează procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere sau radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară. În acest sens, în alin. (1) al art. 50 este reglementată obligativitatea comunicării încheierii "celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară", iar prin alin. (2) se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare", care se înaintează de către oficiul teritorial de cadastru judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

Astfel, Curtea constată că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ reglementat prin dispozițiile

Legii nr. 7/1996 , iar, datorită naturii lor derogatorii, aceste din urmă reglementări au un caracter special în raport cu dispozițiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse în cartea a III-a din Codul de procedură civilă, aplicându-se astfel art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân sub dispozițiile speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărții de față".

În aceste condiții, posibilitatea atacării cu plângere a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară nu contravine dreptului celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act ori fapt juridic, precum nici al celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară de a avea acces liber la justiție și de a beneficia de un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este expresia acestor drepturi consacrate constituțional.

De altfel, legiuitorul, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) și (2) teza întâi din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Univers" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 9.772/288/2008 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009.