Decizia nr. 47/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49, art. 51 și art. 52 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crișana - S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.097/101/2009 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența constantă a Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.097/101/2009, Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49, art. 51 și art. 52 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crișana - S.A. din Arad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile criticate oferă posibilitatea oricărei persoane de a interveni în proces în favoarea părților, în orice stare a litigiului, ceea ce presupune acordarea unor termene procesuale suplimentare pentru comunicarea intervenției și a întâmpinării formulate în cauză. Așa cum este redactat textul legal, orice persoană poate introduce cerere de intervenție, ceea ce presupune că, în aceeași cauză, se pot formula nenumărate astfel de cereri. Or, această situație este de natură a prelungi nejustificat procesul, ceea ce aduce atingere dreptului consacrat de art. 21 din Constituție referitor la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Partea care se opune cererii de intervenție nu are la dispoziție o cale de atac efectivă împotriva încheierii de admitere, până la judecarea pe fond a cauzei, fiind pusă în situația de a se judeca în contradictoriu cu un terț care nu avea dreptul de a interveni în litigiu.

Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, prin reglementarea posibilității oricărei persoane care are interes de a interveni într-un proces garantându-se accesul liber la justiție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Autoritățile nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 49, art. 51 și art. 52 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 49: "Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.

Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.

Ea este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia.";

- Art. 51: "Cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate face chiar înaintea instanței de recurs.";

- Art. 52: "După ascultarea părților și a celui care intervine, instanța va hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției.

Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.

După încuviințarea în principiu, instanța va dispune comunicarea intervenției și, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusă."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21, precum și prevederilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra constituționalității dispozițiilor criticate, Curtea s-a pronunțat în prealabil, exemplu fiind

Decizia nr. 615 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007. Cu acel prilej, Curtea a reținut că legiuitorul condiționează valorificarea dreptului de a formula cerere de intervenție în interes propriu de respectarea anumitor cerințe, tocmai în vederea prevenirii abuzurilor terților și asigurării protecției drepturilor și intereselor legitime ale părților litigante. În acest sens, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa cu rea-credință, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Prin urmare, susținerea autorului excepției, potrivit căreia textele de lege criticate permit modificarea, fără voia reclamantului, a cadrului procesual deja stabilit prin cererea de chemare în judecată și, deci, tergiversarea soluționării procesului, apare ca fiind neîntemeiată. Este adevărat că dispozițiile art. 49 alin. 2 și art. 52 din Codul de procedură civilă reglementează o excepție de la principiul disponibilității procesului civil sub aspectul dreptului reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, însă atâta timp cât legea condiționează judecarea cererii de intervenție de admiterea ei în principiu, deci de respectarea cerințelor de formă, de interes și de conexitate cu cererea principală, Curtea apreciază că reclamantul beneficiază de suficiente garanții procesuale menite să concretizeze dreptul acestuia la un proces echitabil. De asemenea, în cazul în care judecarea acțiunii civile principale ar putea fi întârziată prin intervenția în interes propriu, legea (art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă) dă posibilitatea instanței judecătorești de a hotărî disjungerea celor două cereri, care vor fi judecate în continuare, în mod separat, astfel încât nici critica referitoare la soluționarea cauzei peste termenul rezonabil nu poate fi reținută.

De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 129, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. Așa fiind, dispozițiile criticate reprezintă expresia aplicării acestor dispoziții constituționale.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49, art. 51 și art. 52 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crișana - S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.097/101/2009 al Tribunalului

Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010.