Decizia nr. 506/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ico-Pan" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 1.478/325/2008 al Tribunalului Timiș -- Secția comercială și de contencios administrativ, care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 5.195D/2009.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 5.196D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și d), art. 11 și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Etadel" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 11.317/325/2007 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 6.182D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Gina Manda Com" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.961/302/CV/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 6.670D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Senzimat" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 5923.1/325/2007 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 336D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Domo Retail" - S.A. din Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 11.140/193/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 391D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 13.249/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 5.195D/2009, nr. 5.196D/2009, nr. 6.182D/2009, nr. 6.670D/2009, nr. 336D/2010 și nr. 391D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 5.196D/2009, nr. 6.182D/2009, nr. 6.670D/2009, nr. 336D/2010 și nr. 391D/2010 la Dosarul nr. 5.195D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.478/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ico-Pan" - S.R.L. din Timișoara.

Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 11.317/325/2007, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și d), art. 11 și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Etadel" - S.R.L. din Timișoara.

Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.961/302/CV/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gina Manda Com" - S.R.L. din București.

Prin Încheierea din 22 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5923.1/325/2007, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Senzimat" - S.R.L. din Timișoara.

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 11.140/193/2008, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Domo Retail" - S.A. din Târgu Secuiesc.

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.249/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât creează o distincție nejustificată și discriminatorie între persoana fizică, în calitate de operator al aparatului de marcat electronic fiscal, și persoana juridică, respectiv operatorul economic. În acest sens, arată că persoana juridică este ținută să răspundă contravențional și pentru faptele săvârșite de persoana fizică, așa cum este în cazul neemiterii bonului fiscal. De asemenea, consideră că sancțiunea confiscării este aplicată pentru o faptă care nu este sancționată drept contravenție de către

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . În acest sens, arată că măsura confiscării este o sancțiune contravențională complementară, însă fapta prevăzută de

art. 11 alin. (3) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

nu este sancționată și cu sancțiunea principală a amenzii. În continuare, arată că textele de lege criticate instituie o prezumție legală absolută de vinovăție a operatorului economic în ceea ce privește fapta de neemitere a bonului fiscal. Mai arată că suspendarea activității economice pe termen de 3 luni, după cum prevede

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , este o măsură abuzivă, care poate afecta grav desfășurarea acestei activități, ajungându-se chiar la faliment. De asemenea, consideră că acest termen este stabilit în afara controlului judecătoresc, astfel că judecătorului nu i se permite să aprecieze asupra necesității aplicării unei astfel de măsuri și mai ales asupra duratei în funcție de pericolul social al faptei și împrejurările de fapt în care a fost săvârșită fapta.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Judecătoria Timișoara și Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 lit. b) și d), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 10 lit. b) și d): "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: [...]

b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative; [...]

d) nepredarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal;";

- Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), g) și o) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;

c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) și n) se sancționează cu amendă de la 40.000 lei la 60.000 lei.

(2) Contravențiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancționează cu amendă de la 800 lei la 1.500 lei.

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.";

- Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligației agenților economici prevăzuți la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage și suspendarea activității unității până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.

(2) Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Autorii excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată, art. 45 care se referă la libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 privind economia. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 20 din Constituție referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului prin raportare la dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al excepției de neconstituționalitate în raport cu textele constituționale invocate.

Astfel, prin decizii precum

Decizia nr. 27 din 11 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 20 februarie 2007 și

Decizia nr. 210 din 17 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate "vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale". De asemenea, a arătat că sancțiunile contravenționale prevăzute de aceste texte de lege sunt justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Prin aceleași decizii, Curtea a reținut și că "prevederile legale criticate nu aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, deoarece potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".

De asemenea, cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (8) și (9) din Constituție, Curtea apreciază că sunt relevante cele reținute prin

Decizia nr. 146 din 20 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, în care s-a statuat că

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

"nu instituie o răspundere obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârșirea unor contravenții, nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acesteia. Existența sau inexistența vinovăției este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată".

Aceleași considerente vizând necesitatea protejării interesului social și a ordinii de drept au constituit și considerentele respingerii ca neîntemeiate a criticilor de neconstituționalitate raportate la prevederile

art. 53 din Constituție, prin Decizia nr. 368 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate, raportată la prevederile

art. 45 din Constituție, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea a reținut că "agentul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu a respectat prevederile legale".

Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție, prin

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a stabilit că "legislația contravențională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

Cu același prilej, Curtea a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.

Chiar dacă

art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Anghel împotriva României, 2007, a statuat că, "deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală". O asemenea poziție este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenții, din punctul de vedere al protecției juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de materia penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, în plus față de cele reținute prin

Decizia nr. 1.096/2009 , Curtea, analizând aspectele particulare puse în discuție de autorii excepției, reține că instituirea prin lege a unor sancțiuni contravenționale fixe pentru nerespectarea legii cu prilejul desfășurării activității economice nu are semnificația interzicerii accesului liber la justiție ori a îngrădirii dreptului la apărare. Astfel, cel interesat poate formula acțiune în contencios administrativ în vederea contestării măsurii contravenționale, iar judecătorul va putea constata dacă sunt întrunite elementele ce justifică sau nu aplicarea sancțiunii, ținând cont de probele și apărările formulate. Procesul echitabil nu poate semnifica libertatea judecătorului de a se substitui legiuitorului în vederea prevederii sancțiunilor ce trebuie aplicate pentru faptele care prezintă pericol social, decât în măsura în care însuși legiuitorul permite o marjă de apreciere, prin normele de lege.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate, raportată la prevederile art. 16 din Constituție, Curtea constată că textele de lege criticate nu instituie un tratament juridic diferențiat între categorii de persoane aflate în situații comparabile, ci sunt avute în vedere ipoteze distincte, care justifică o reglementare diferită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și d), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ico-Pan" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 1.478/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, de Societatea Comercială "Etadel" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 11.317/325/2007 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, de Societatea Comercială "Gina Manda Com" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.961/302/CV/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, de Societatea Comercială "Senzimat" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 5923.1/325/2007 al Judecătoriei Timișoara, de Societatea Comercială "Domo Retail" - S.A. din Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 11.140/193/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și de Societatea Comercială "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 13.249/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2010.

În temeiul dispozițiilor art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează

PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea