Decizia nr. 940/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 9.491/306/2009 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010, în prezența reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.491/306/2009, Tribunalul Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ioan Rotărescu într-o cauză având ca obiect succesiune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate și cel de moștenire, întrucât impun un impozit de 1% din valoarea masei succesorale în cazul în care aceasta nu a fost dezbătută în termen de 2 ani de la deschiderea succesiunii. În aceste condiții, dobândirea unui bun imobil prin succesiune legală devine mai oneroasă decât pe calea unui act între vii realizat prin donație, din moment ce în această situație rudele și afinii de până la gradul al III-lea inclusiv sunt scutiți de plată impozitului pe transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor.

Tribunalul Sibiu - Secția civilă apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt neconstituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 77^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

"(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepția tranzacțiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum și între soți, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate."

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 46 privind dreptul de moștenire.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, Curtea a stabilit că "fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni".

Din cele de mai sus rezultă că stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale. În schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituțională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil în cauză.

Cu privire la rezonabilitatea și echitabilitatea impozitului, Curtea constată că legiuitorul este în drept să stabilească impozite pentru a alimenta în mod constant și ritmic bugetul de stat, însă trebuie să manifeste o deosebită atenție atunci când stabilește materia impozabilă. Curtea observă că, potrivit art. 644 din Codul civil, proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite, printre altele, și prin succesiune; transmiterea moștenirii operează din virtutea legii din momentul deschiderii moștenirii. Dezbaterea succesiunii este o operațiune juridică ce intervine, desigur, ulterior deschiderii acesteia, moștenitorii putând dezbate succesiunea oricând după acest moment. Prin urmare, în aceste condiții, Curtea constată că legea responsabilizează moștenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale într-un timp rezonabil, pentru a nu se menține ad aeternam o situație de incertitudine juridică, dând efect astfel și prevederilor art. 644 și următoarelor din Codul civil.

În ceea ce privește proporționalitatea impozitului, Curtea nu poate decât să observe îndrituirea constituțională a legiuitorului de a stabili taxe și impozite, fără a putea cenzura cuantumul acestora decât doar în situația în care afectează substanța dreptului. Or, în situația de față nu se poate ajunge la o atare concluzie.

În sfârșit, cu privire la caracterul nediscriminatoriu al normei, se constată că aceasta se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa de reglementare, fără discriminări și fără excepții.

În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea art. 44 și 46 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 9.491/306/2009 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.