Decizia nr. 3/1994

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992

cu privire la corelarea salariilor prevăzute de Legea nr. 53/1991,

Legea nr. 40/1991

și Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societățile comerciale și regiile autonome, invocată de reclamantul Flavius Antoniu Baias în dosarul nr. 3127/1993 al Judecătoriei Sectorului 5, municipiul București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 1993, concluziile părților fiind consemnate pe larg în încheierea au aceeași dată, pronunțarea fiind amînată pentru 15 decembrie și apoi 27 decembrie și, respectiv, 6 ianuarie 1994.

Flavius Antoniu Baias a susținut, în esenta, ca prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992

sunt neconstituționale întrucît contravin atât art. 16 alin. (1), cît și art. 53 alin. (2) din Constituție.

Totodată, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat, ținând seama ca între timp

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992

a fost abrogat expres prin

art. 3 alin. 2 din Legea nr. 35/1993

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 32/1991

privind impozitul pe salarii și cum

art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991

privind impozitul pe salarii a preluat, sub o alta forma, principiul din vechiul

art. 3 alin. (2) al Legii nr. 58/1992 , să se constate și neconstituționalitatea acestuia.

Procurorul a solicitat respingerea excepției, întrucît prin

art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991

s-a înlăturat discriminarea din

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 , plata unui impozit majorat urmînd să se aplice tuturor categoriilor de salariați care cumulează funcții.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Reclamantul Flavius Antoniu Baias a chemat în judecata Baroul de avocați al municipiului București, solicitând Judecătoriei Sectorului 5, municipiul București, să constate ca impozitul pe veniturile realizate, ca avocat, în luna februarie 1993 au fost greșit impozitate, respectiv cu un impozit majorat cu 100% și, pe cale de consecința, să fie obligat baroul să-i restituie suma de 14.065 lei.

La primul termen de judecată - 7 mai 1993 - reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 , susținând ca acesta este în vădită contradictie cu art. 16 alin. (1) și art. 53 alin. (2) din Constituție, și a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru a hotărî cu privire la constituționalitate articolului în discuție.

Judecătoria Sectorului 5, municipiul București, prin Încheierea din 7 mai 1993, a sesizat Curtea Constituțională, și-a exprimat opinia în sensul că excepția este intemeiata întrucît prin articolul respectiv se introduce un spor de impozit doar pentru o anumită categorie de persoane, respectiv pentru cele încadrate prin cumul de funcții, ceea ce reprezintă o încălcare a egalității cetățenilor în fața legii, care contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, și a dispus suspendarea judecații cauzei.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate au fost solicitate, în baza

art. 24 din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Senatului, Camerei Deputaților și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca, într-adevăr, prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992

au fost neconstituționale, întrucît au creat o discriminare, în sensul că impozitarea majorată se referea numai la salariații ce cumulau funcții din instituțiile publice, textul nefiind aplicabil salariaților agenților economici sau altor persoane juridice și nici celor angajați la persoane fizice.

Senatul și Camera Deputaților nu și-au exprimat punctul de vedere.

Potrivit

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 , salariile realizate prin cumul de funcții, precum și veniturile realizate în afară funcției de baza, indiferent de unitatea în care acestea se obțin, se impozitează separat, aplicindu-se impozitul prevăzut de lege, majorat cu 100%. Aceasta impozitare majorată se referă numai la salariații care cumulează funcții din instituțiile publice, deoarece textul sus-menționat nu se aplică salariaților economici sau altor persoane juridice și nici celor angajați la persoane fizice. În acest fel se face o discriminare între salariații care realizează venituri prin cumul la instituțiile publice și salariații care realizează venituri prin cumul la agenții economici, la alte persoane juridice ori la persoane fizice. Aceasta discriminare este contrară egalității în drepturi a cetățenilor prevăzută de art. 16 alin. (1) din Constituție și principiului de așezare a impozitelor stabilit de art. 53 alin. (2) din Constituție.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituție "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". În sensul art. 4 alin. (2) din Constituție, criteriile nediscriminarii sunt rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea, originea socială.

Dispozițiile constituționale menționate trebuie corelate și interpretate în raport cu prevederile cuprinse în instrumentele juridice internaționale în domeniul drepturilor omului. Într-adevăr, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție: "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vot fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului,cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte". În acest fel sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, intrat în vigoare la 23 martie 1976, potrivit cărora: "Toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul, fără discriminare, la o egala protecție a legii. În aceasta privinta legea trebuie să interzică orice discriminare și sa garanteze tuturor persoanelor o protecție egala di eficace împotriva oricăror discriminări, îndeosebi de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica și orice alta opinie, originea naționala sau socială, avere, naștere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".

Dispoziții similare sunt cuprinse în art. 2 alin. 2 din Pactul internațional privitor la drepturile economice, sociale și culturale, intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976.

În raport cu dispozițiile legale menționate, se poate observa ca

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992

stabilește un spor de impozit de 100% doar pentru o anumită categorie de salariați cu cumul de funcții, respectiv cei care realizează venituri prin cumul la instituțiile publice, nu și în alte locuri de muncă, ceea ce înseamnă o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.