Decizia nr. 885/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Moica în Dosarul nr. 3.395/208/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.395/208/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Grigore Moica într-o cauză civilă având ca obiect obligarea Statului român la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma unei erori judiciare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că "nu este corect, moral și legal să se limiteze dreptul la despăgubiri și să se stabilească un termen atât de scurt pentru promovarea acțiunii". Precizează că Legea fundamentală nu prevede un termen pentru repararea de către Statul român a prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare și nici că un asemenea termen ar putea fi stabilit prin lege organică. De aceea, susține că dreptul de a solicita despăgubiri este imprescriptibil, de unde rezultă și posibilitatea repunerii în termen. Menționează că textul de lege criticat este neconstituțional și prin raportare la dispozițiile legilor proprietății, care stabilesc că proprietatea asupra bunurilor confiscate abuziv de Statul român poate fi recuperată.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale, reiterând, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa referitoare la textul de lege criticat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul conținut: "Acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute în art. 504."

Autorul invocă încălcarea prevederilor art. 52 alin. (3) din Constituție privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, în

Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Curtea a reținut că nici dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției și nici alte norme cuprinse în Constituția României, în pacte ori tratate internaționale la care România este parte nu prevăd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate, prin măsuri ilegale de deținere, de a porni acțiune în repararea pagubei. De asemenea, nu este nicăieri stabilit un termen limită în care acest drept poate fi exercitat. Prin expresia "în condițiile legii", art. 52 alin. (3) teza a doua din Constituție permite legiuitorului să detalieze condițiile procedurale în care dreptul la reparații poate fi exercitat. Totodată, prin

Decizia nr. 28 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 22 februarie 2005, Curtea a statuat că stabilirea de către legiuitor a unui termen special de prescripție, în ceea ce privește acțiunea pentru repararea de către stat a pagubei suferite în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, constituie expresia rolului constituțional al acestuia, consfințit și de prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Cu același prilej, Curtea a apreciat că termenul special de prescripție de 18 luni, reglementat de textul de lege criticat, este un termen rezonabil de prescripție a dreptului la acțiune, care asigură condițiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acțiune în justiție în scopul obținerii reparațiilor legale, în concordanță cu prevederile constituționale și convenționale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Moica în Dosarul nr. 3.395/208/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.