Decizia nr. 899/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Luca Drăgan în Dosarul nr. 2.575/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost repus pe rol, conform celor consemnate în încheierea din 3 iunie 2010.

La apelul nominal răspund autorul excepției, personal și asistat de avocat Eugen-Sebastian Cudrici, cu împuternicire depusă la dosar, precum și partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilier juridic Mihai Ionescu, cu delegație depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul apărătorului ales al autorului excepției.

Acesta susține, în esență, că dispozițiile

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

contravin dreptului la apărare, deoarece instituie o nouă categorie de probe, nereglementată de Codul de procedură civilă, constând în "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", care nu pot fi contestate în instanță, de vreme ce nu pot fi calificate nici ca acte administrative, nici ca înscrisuri sub semnătură privată și nici ca probe cu martori. Una dintre caracteristicile unui proces fiind contradictorialitatea, rezultă, în opinia sa, că persoana calificată de lege ca fiind "colaborator al securității" doar pe baza acelor "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu poate beneficia de această garanție, deoarece este posibil ca martorii să nu mai fie în viață. În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și înlăturarea acestei probe.

Reprezentantul legal al părții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Pentru aceasta arată, mai întâi, că susținerile de neconstituționalitate formulate vizează oportunitatea legiferării, și nu constituționalitatea textului legal examinat. Arată că părțile din proces pot răsturna prezumția de veridicitate a acelor consemnări ce, indubitabil, intră în categoria înscrisurilor, deoarece, potrivit regulilor de procedură civilă, instanța administrează proba cu martori, cu înscrisuri și orice consideră util pentru aflarea adevărului, așa cum arată și actele din dosarul în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Mai susține că relatările consemnate de lucrătorii Securității nu pot fi decât reale, deoarece o denaturare a adevărului nu ar fi fost în interesul structurilor Securității din acel regim politic, astfel fiind demonstrat eșecul sau incompetența acestora în combaterea actelor și manifestărilor împotriva regimului comunist. Totodată, admiterea excepției ar bloca aplicarea întregii Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 24/2008, întrucât relatările verbale și rapoartele întocmite de ofițerii de securitate sunt utilizate nu doar în acțiunile în constatare a calității de colaborator al Securității, dar și în cele de constatare a calității de lucrător al Securității. Depune concluzii scrise.

În replică, apărătorul autorului excepției menționează că instanța de judecată nu admite proba cu martori și că, în baza interpretării și a redactării textului de lege criticat, "înscrisurile" și, respectiv, "notele și rapoartele" aparțin unor categorii distincte, astfel că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia notele și rapoartele scrise, precum și relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității se înscriu, sub aspect procedural, în categoria înscrisurilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând că, față de jurisprudența în materie a Curții Constituționale, nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.575/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 2 lit. b) - în parte - din Legea nr. 293/2009

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".

Excepția a fost ridicată de Luca Drăgan într-o cauză privind soluționarea unei acțiuni în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia solicită lămurirea înțelesului sintagmei "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", întâlnită în art. 2 lit. b) teza întâi din ordonanța criticată, și consideră că acestor "documente" nu li se poate conferi valoare probantă. În caz contrar, arată că sunt încălcate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, deoarece persoanei definite ca fiind colaborator al Securității în baza definiției legale criticate i se cere să "facă o probă diabolică, care este imposibil de făcut și în esență este o probă negativă, ceea ce dreptul interzice", în sensul de a demonstra lipsa de autenticitate și veridicitate a unor "note de raport" sau "relatări verbale" consemnate de un lucrător al Securității.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin normelor fundamentale invocate, deoarece "nota de constatare" poate fi cenzurată de instanța de contencios administrativ prin formularea acțiunii în constatare și prin mijloacele procedurale care guvernează procesul civil.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile " art. 2 lit. b) - în parte - din Legea nr. 293/2009

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității". În realitate, obiectul acesteia îl formează dispozițiile

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din

Legea nr. 293/2008

(și nu

Legea nr. 293/2009 ) pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 2 lit. b): "În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: b) colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (...)"

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată următoarele:

În esență, autorul excepției consideră că sintagmei "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul

art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității nu i se poate conferi valoare probantă, deoarece i se cere să demonstreze lipsa de autenticitate și veridicitate a unor "note de raport" sau "relatări verbale" consemnate de un lucrător al Securității, pe care, însă, este posibil să nu îl mai poată chema în instanță. Așadar, i se cere "să facă o probă diabolică, care este imposibil de făcut și în esență este o probă negativă, ceea ce dreptul interzice" și este privat de dreptul la apărare și la un proces echitabil, de vreme ce instanța poate pronunța o hotărâre de constatare a calității de colaborator al Securității doar pe baza acestor probe.

Din analiza prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , și anume a art. 11 alin. (1)-(3), Curtea constată că acestea permit instanței de contencios administrativ ca, în cadrul acțiunii în constatare cu care a fost sesizată, să procedeze la cenzurarea "Notei de constatare" și să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. De altfel, o practică contrară ar încălca principiile generale de drept, în temeiul cărora instanța de judecată administrează dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii și, în final, la înfăptuirea justiției.

Așadar, într-o acțiune în constatare a calității de colaborator, promovată de Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția. Constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității". În cadrul acestui proces pot fi demonstrate atât faptele pozitive, cât și faptele negative, acestea din urmă prin dovedirea faptelor pozitive contrare. Așadar, nu se poate susține, așa cum face autorul excepției, că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității au o valoare probantă prestabilită și nici că instanța pronunță o hotărâre exclusiv în baza acestora.

Totodată, Curtea arată că aspectele legate de calificarea mijloacelor de probă sau de stabilirea sensului pe care îl au în cuprinsul legii anumiți termeni nu este o problemă de constituționalitate, ci de legiferare, pe de o parte, și de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești, pe de altă parte.

În același timp, Curtea constată că atât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, cât și unele prevederi ale acesteia au mai fost supuse controlului de constituționalitate.

Astfel, prin

Decizia nr. 815 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea Constituțională a statuat că "în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

Mai mult, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, "Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", este asigurat echilibrul procesual al părților în litigiu, dându-se totodată expresie principiului aflării adevărului, statuat de art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Luca Drăgan în Dosarul nr. 2.575/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.