Decizia nr. 1562/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cosmin-Doru Cotarcă în Dosarul nr. 14.904/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secția penală.
La apelul nominal, pentru autorul excepției Cosmin-Doru Cotarcă și pentru partea Dănuț-Pavel Leș, se prezintă apărătorul ales Constantin Son, cu împuternicire avocațială la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul ales solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând argumentele invocate în fața Judecătoriei Arad - Secția penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia critică modul de interpretare și de aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 14.904/55/2009, Judecătoria Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Cosmin-Doru Cotarcă cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. 2 și art. 194 alin. 1 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private, întrucât dau posibilitatea părților și oricăror altor persoane să efectueze înregistrări ale convorbirilor sau comunicărilor realizate cu terții, fără o autorizare din partea instanței de judecată, indiferent de natura infracțiunii și de existența ori inexistența unui proces penal în curs.
Judecătoria Arad - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 26 privind dreptul la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, prin
Decizia nr. 593 din 21 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, Curtea a statuat că rațiunea reglementării în conținutul art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală a posibilității ca înregistrările prezentate de părți să poată "constitui mijloace de probă, dacă nu sunt interzise de lege" este aceea ca oricine care are o probă ce poate servi aflării adevărului să o poată prezenta, dispozițiile respective fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau întâmplări ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video. Folosirea unor astfel de înregistrări ca mijloc de probă într-un proces penal este în concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție, care recunosc legitimitatea unor restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți, inclusiv ale exercițiului dreptului la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private - invocat în motivarea excepției -, dacă acestea se fac prin lege și în vederea apărării unor valori sociale importante, precum desfășurarea instrucției penale sau prevenirea faptelor penale.
Mai mult, legislația procesual-penală prevede suficiente garanții în vederea înlăturării unor eventuale abuzuri, dispozițiile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală aplicându-se numai în cazul săvârșirii unei infracțiuni, când, în vederea aflării adevărului, înregistrările pot fi supuse expertizei (art. 91^6 alin. 1), părțile având posibilitatea contestării lor potrivit prevederilor art. 64, 67 și 68 din Codul de procedură penală.
Prin decizia mai sus menționată, Curtea a mai reținut că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere nici art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care, în paragraful 2, admite amestecul unei autorități publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și familiale a persoanei, a domiciliului său și a corespondenței sale, în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale. Culegerea de informații și date cu privire la pregătirea săvârșirii unor infracțiuni sau la derularea acțiunilor cu caracter infracțional se realizează, fără îndoială, în scopul desfășurării instrucției penale (chiar dacă se face anterior momentului începerii urmăririi penale) și constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de prevenire a faptelor penale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia menționată anterior, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cosmin-Doru Cotarcă în Dosarul nr. 14.904/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.