Decizia nr. 1607/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 teza întâi din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 și ale art. 269 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 36/1995 12 mai 1995 (prevederi anume) notarilor publici și a activității notariale
Are ca temei 1
- Legea nr. 36/1995 12 mai 1995 (prevederi anume) notarilor publici și a activității notariale
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 teza întâi din
Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995
și ale art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Virgil Pleșca în Dosarul nr. 23.183/245/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă.
La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției mandatarul acestuia, Laurențiu Pleșca, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției de neconstituționalitate, de renunțare la judecarea acesteia.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită repunerea pe rol a dosarului cauzei, în prezent suspendat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate renunța la soluționarea excepției de neconstituționalitate odată ce aceasta a fost invocată și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea nr. 97 Rs din 29 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 23.183/245/2008, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 teza întâi din
Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995
și ale art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Virgil Pleșca.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece, prin posibilitatea executării actelor notariale fără controlul instanței, se încalcă separația puterilor în stat și liberul acces la justiție. În opinia autorului excepției, caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecății, cât și a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanții fiind "dreptul la un tribunal" în sensul art. 21 din Constituție și al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Tribunalul Iași - Secția civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, arătând că prin reglementările criticate nu s-a adus atingere dreptului la un tribunal sau accesului liber la justiție, ci s-a asigurat un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a drepturilor constituționale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
În ceea ce privește obiectul excepției se constată că acesta îl constituie, cât privește normele din Codul de procedură civilă criticate, numai dispozițiile tezei întâi a art. 269 alin. 1. Prin urmare, potrivit jurisprudenței sale în materie, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 66 teza întâi din
Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, și ale art. 269 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:
-
Articolul 66
teza întâi din Legea nr. 36/1995 : "Actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia.";
- Art. 269 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă: "Hotărârile judecătorești vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel."
În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată mai întâi că nu poate fi primită cererea de renunțare formulată de autorul acesteia, având în vedere dispozițiile
art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)". Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Legii fundamentale, iar soluția asupra excepției este de interes general. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunțării exprese la soluționarea acesteia de către partea care a ridicat-o.
În ceea ce privește criticile formulate în susținerea excepției, Curtea constată că asupra constituționalității
art. 66 din Legea nr. 36/1995
s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu, prin
Decizia nr. 1.040 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, reținând următoarele: "Calificarea actelor notariale care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă ca fiind titluri executorii a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanțe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părților. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că autentificarea oricărui înscris de către notarul public dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voință al părților, așa cum rezultă din chiar încheierea de autentificare, care atestă prezența acestora în fața notarului, identificarea lor, precum și luarea consimțământului fiecăreia, după ce i s-a adus la cunoștință conținutul înscrisului. În măsura în care actul autentificat este pus în executare silită, potrivit art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, acesta poate face obiectul unei contestații la executare, prilej cu care, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond."
Cele statuate de Curte prin decizia menționată sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.
Tot astfel, asupra dispozițiilor art. 269 din Codul de procedură civilă - raportate la principiul separației puterilor în stat, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 471 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007, respingând excepția de neconstituționalitate invocată. De altfel, în prezenta cauză, autorul excepției nu a formulat critici distincte cu privire la acest text de lege, invocarea sa fiind numai în scopul de a susține raționamentul pe care își fundamentează argumentarea cu privire la neconstituționalitatea
art. 66 teza întâi din Legea nr. 36/1995 .
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 teza întâi din
Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , precum și ale art. 269 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Virgil Pleșca în Dosarul nr. 23.183/245/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.