Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 68/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 și art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
27 ianuarie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 108 din 10 februarie 2011
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 9.083 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 și art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Tribunalului Maramureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă în ceea ce privește art. 49 din Codul de procedură penală și ca neîntemeiată în ceea ce privește art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 63/307/2008, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 și art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Robert Orzan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în ceea ce privește dispozițiile art. 49 din Codul de procedură penală, că acestea sunt neconstituționale, întrucât legiuitorul a omis să indice, în cadrul lor, ca și caz de incompatibilitate, situația procurorului care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce poate fi dată în cauză. Cu privire la art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, se susține că încalcă liberul acces la justiție și dreptul la apărare, întrucât încheierea prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată odată cu fondul, însă în recurs ea rămâne fără nicio cale de atac. Prin urmare, recurentul nu poate ataca încheierea prin care i s-a respins cererea de recuzare, iar procesul nu este echitabil.

Tribunalul Maramureș - Secția penală apreciază că dispozițiile art. 49 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la apărare. Cât privește art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, se apreciază că este neconstituțional. Se arată că încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată cu recurs doar odată cu fondul cauzei, însă în cazul în care încheierea e pronunțată de instanța de recurs, neputând fi atacat fondul, nici această încheiere nu mai poate fi recurată. În aceste condiții, cel care a formulat cererea de recuzare este lipsit de un al doilea grad de jurisdicție, fiind astfel îngrădit accesul său la justiție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră, în ceea ce privește art. 49 din Codul de procedură penală, că ceea ce se critică este omisiunea legiuitorului de a reglementa și alte motive de incompatibilitate a procurorului decât cele expres prevăzute de lege. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale. Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, aceasta nu poate fi reținută, întrucât încheierea prin care se soluționează cererea de abținere sau de recuzare nu soluționează fondul cauzei și, de aceea, lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală.

Președinții Camerelor Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 49 și art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- art. 49: "Dispozițiile art. 46 se aplică procurorului și magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de ședință, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei și unul dintre membrii completului de judecată.

Dispozițiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) și alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent și grefierului de ședință.

Procurorul care a participat ca judecător la soluționarea cauzei în prima instanță nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac.

Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanță.";

- art. 52 alin. 6: "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac."

În motivarea excepției se invocă dispozițiile art. 21 și art. 24 din Constituție, privind liberul acces la justiție și dreptul la apărare, raportate, în temeiul art. 20 din Constituție, la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește critica art. 49 din Codul de procedură penală, aceasta este formulată din perspectiva unei omisiuni de reglementare, autorul excepției susținând că acest text este neconstituțional, deoarece legiuitorul a omis să indice, în cadrul acestuia, ca și caz de incompatibilitate, situația procurorului care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce poate fi dată în cauză. O asemenea critică nu intră însă în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

2. Cât privește dispozițiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, și prin

Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate invocată. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, în ceea ce privește încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare, aceasta nu soluționează fondul cauzei și de aceea lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispozițiilor art. 21 din Constituție. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Tribunalului Maramureș - Secția penală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.