Decizia nr. 1628/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela Zarui Nechita și Marian Nechita în Dosarul nr. 997/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 997/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela Zarui Nechita și Marian Nechita într-o cauză având ca obiect o contestație în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin că dispozițiile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât regula potrivit căreia hotărârea dată în contestația în anulare și hotărârea atacată să fie supuse acelorași căi de atac reprezintă o împiedicare a accesului liber în justiție, fiind încălcate dispozițiile constituționale de referință.

Autorii arată că prin textul de lege criticat li se îngrădește și dreptul la un proces echitabil, la un tribunal independent și la un recurs efectiv, fiind încălcate prevederile constituționale ale art. 129, "cele patru grade de jurisdicție din sistemul judiciar românesc actual - trei în cadrul național și al patrulea în sistemul Uniunii Europene" confirmând neconstituționalitatea art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată se stabilesc prin lege, nefiind obligatoriu accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție, ci numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2) și art. 129 din Constituție, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor criticate s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 118 din 3 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reținut că "în cadrul contestației în anulare nu se examinează temeinicia susținerilor părților cu privire la drepturile lor subiective deduse judecății, calea extraordinară de atac neavând caracter devolutiv, ci doar se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competența și a celor referitoare la citarea părților - în cazul contestației în anulare obișnuite -, precum și dacă judecata recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare - în cazul contestației în anulare speciale. Din dispozițiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă că, pentru admisibilitatea contestației în anulare, una dintre condițiile care se cer a fi îndeplinite este aceea ca hotărârea atacată, pronunțată în primă instanță, apel, recurs, revizuire, contestație în anulare, să fie irevocabilă. Judecarea contestației în anulare se face după regulile de la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar în caz de admitere, hotărârea se va anula și se va proceda la rejudecarea cauzei, după caz, de către instanța care a admis contestația în anulare ori de către instanța sau organul cu activitate jurisdicțională competente. Așa fiind, soluția legislativă reglementată de prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanței a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac.

De altfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa constantă, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniela Nechita, Gheorghe Nechita, Manuela Zarui Nechita și Marian Nechita în Dosarul nr. 997/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.