Decizia nr. 304/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Fundația Obștea Sătească Bălcești-Perești din satul Bengești-Ciocadia, județul Gorj, și de către Obștea Pociovaliștea din satul Pociovaliștea, județul Gorj, în dosarele nr. 1.053/198/2009 și nr. 1.055/198/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 februarie 2011, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru datele de 15 februarie, 24 februarie, respectiv 1 martie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile nr. 33/R și nr. 34/R din 24 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.053/198/2009 și nr. 1.055/198/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Fundația Obștea Sătească Bălcești-Perești din satul Bengești-Ciocadia, județul Gorj, și de către Obștea Pociovaliștea din satul Pociovaliștea, județul Gorj, în cauze având ca obiect fond funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că "punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de primă instanță, pronunțată în materie funciară, prin punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, transferându-se corelativ și atributele dreptului de proprietate, fără nicio restricție în exercitarea acestora, consacră o incertitudine în care se găsesc părțile și înfrâng dezideratul de restabilire a drepturilor încălcate prin reinstaurarea legalității care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept". În susținerea excepției, aceștia invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional, referitoare la exercitarea și protecția dreptului de proprietate al statului și al altor persoane fizice sau juridice.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că prin suprimarea căii de atac a apelului nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale sau reglementărilor internaționale invocate de autorii excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepției, Curtea constată că aceștia critică numai teza întâi a acestui articol, astfel încât obiectul excepției de neconstituționalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunța îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005 , potrivit cărora:

"Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. [...]"

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) și art. 136 alin. (2) referitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitoare la protecția proprietății, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

I. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că o primă problemă care se impune a fi analizată este aceea privind admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, sub aspectul legalității sesizării.

Astfel, Curtea reține că, ulterior sesizării sale de către Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, preliminar ședinței publice din data de 8 februarie 2011, părțile Nicolae Șerbănescu, Rodica Deaconeasa și Veronica Apostoloiu au depus la dosar înscrisuri prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca rămasă fără obiect. În acest sens, au învederat instanței de contencios constituțional faptul că împotriva încheierilor de sesizare nr. 33/R, respectiv nr. 34/R din data de 24 iunie 2010, pronunțate de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, au formulat recurs în termenul legal.

Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 1.488/R din 6 octombrie 2010, a admis recursul declarat de părțile mai sus menționate și a modificat încheierile Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, în sensul că respinge cererea de înaintare a excepției către Curtea Constituțională și trimite cauzele pentru continuarea judecății. Această instanță a apreciat că recursul formulat de părțile Nicolae Șerbănescu, Rodica Deaconeasa și Veronica Apostoloiu este fondat, raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii de către Tribunalul Vâlcea - Secția civilă.

Totodată instanța a arătat că, în numeroase rânduri, Curtea s-a mai pronunțat asupra reglementării criticate, statuând că aceasta este constituțională și, dat fiind faptul că nu au intervenit aspecte noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

este în contradicție cu prevederile

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Mai mult decât atât, Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a apreciat că nu este îndeplinită nici condiția potrivit căreia prevederea legală supusă controlului de constituționalitate trebuie să aibă legătură cu cauza.

Față de această situație, Curtea reține că, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar, potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, respectiv dacă legea sau ordonanța a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată este în vigoare, dacă aceasta are legătură cu soluționarea cauzei și dacă nu s-a constatat anterior neconstituționalitatea sa. Dispozițiile legale menționate au caracter special și derogă în mod evident de la regulile generale instituite de Codul de procedură civilă și de Codul de procedură penală cu privire la competența materială de soluționare a recursului.

Cu privire la pretinsa nelegalitate a sesizării Curții Constituționale, prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36 din 11 decembrie 2006 , pronunțată cu prilejul examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la posibilitatea legală de a fi supuse căii de atac a recursului încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, s-a statuat că "Încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului".

Ca atare, per a contrario, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, coroborate cu

Decizia nr. 36 din 11 decembrie 2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea constată că împotriva încheierilor prin care se admite cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate nu se poate formula nicio cale de atac, întrucât astfel s-ar aduce atingere voinței legiuitorului, care a atribuit caracter de ordine publică examinării de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața oricărei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial.

Așa fiind, Curtea apreciază că a fost legal sesizată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005 .

II. Analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, sub aspectul conformității acestora cu Legea fundamentală, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind

Decizia nr. 463/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 30 iunie 2009, și

Decizia nr. 21/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27 ianuarie 2009.

Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.

În acest context, Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar art. 126 alin. (2) din Constituție prevede că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt stabilite numai prin lege.

De altfel, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Așa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Cât privește invocarea dispozițiilor art. 44 și 136 din Constituție, precum și a celorlalte reglementări internaționale, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Fundația Obștea Sătească Bălcești-Perești din satul Bengești-Ciocadia, județul Gorj, și de către Obștea Pociovaliștea din satul Pociovaliștea, județul Gorj, în dosarele nr. 1.053/198/2009 și nr. 1.055/198/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 martie 2011.